Strigă-mă pe numele tău – o poveste senzuală și ezoterică

Strigă-mă pe numele tău, noul film al lui Luca Guadagnino, este povestea senzuală şi ezoterică a unei prime iubiri, inspirată după romanul de succes al lui André Aciman.

Cronica filmului poate să fie citită aici.

În vara lui 1983, în nordul Italiei, Elio Perlman (Timothée Chalamet), un tânăr americano-italian de 17 ani, locuieşte în vila familiei, care datează din secolul XVII, transcriind şi cântând muzică clasică, citind şi flirtând cu prietena sa, Marzia (Esther Garrel).

Elio se află într-o bună relaţie cu tatăl său (Michael Stuhlbarg), un profesor eminent, specializat în cultura greco-romană şi cu mama sa Annella (Amira Casar), de profesie translator, care-i dau acces fiului lor la creaţiile culturale cele mai rafinate, într-un mediu care abundă în frumuseţi ale naturii.

Deşi calităţile intelectuale şi sofisticarea lui Elio ni-l prezintă ca pe un adult pe deplin format, el mai are şi trăsături care-l arată a fi inocent şi încă imatur, în special în probleme sentimentale.

Într-o bună zi, Oliver (Armie Hammer), un American şarmant, care lucrează ca stagiar pentru a-şi lua doctoratul, soseşte la vilă pentru a-l ajuta pe tatăl lui Elio pe perioada verii. În mijlocul unei splendori naturale scăldate de soarele meridional, Elio şi Oliver descoperă frumuseţea ameţitoare a primei iubiri, care va creşte de-a lungul acestei veri, schimbându-le viaţa  pentru totdeauna.

 Strigă-mă pe numele tău încheie o trilogie de filme despre dorinţă, alături de filmele I Am Love și A Bigger Splash.

„În timp ce în filmele anterioare, dorinţa conducea până la urmă spre posesiune, regret, dispreţ, nevoia de eliberare, în Strigă-mă pe numele tău am vrut doar să explorăm o idilă de tinereţe. Elio, Oliver şi Marzia se lasă prinşi într-o frumoasă incertitudine privind ceea ce definise Truman Capote prin cuvintele: „dragostea, fiindcă nu cunoaşte geografie, nu are graniţe.”

Strigă-mă pe numele tău este, de asemenea, un omagiu adus părinţilor mei: tatăl meu biologic şi taţilor mei spirituali: Renoir, Rivette, Rohmer, Bertolucci…” —Luca Guadagnino

Despre Producţie

Strigă-mă pe numele tău este un film care vrea să încălzească publicul ca o baie de soare. El evocă o vară italiană, plină de plimbări cu bicicleta, de partide de înot sub clar de lună, de muzică şi arte, mese bogate în grădină şi prima pasiune copleşitoare a unui tânăr de 17 ani. Când Elio (Timothée Chalamet) se îndrăgosteşte de Oliver (Armie Hammer), carismaticul stagiar care stă la vila părinţilor săi din nordul Italiei, aceasta declanşează o experienţă pe care niciunul n-o va putea uita.

„Nu vreau ca publicul să perceapă filmul Call Me by Your Name/ Strigă-mă pe numele tău ca pe o operă hiper-intelectualizată,” susţine regizorul Luca Guadagnino, „ci ca pe o poveste de dragoste delicată, care să impresioneze publicul într-un mod elevat. Aş vrea să fie un fel de cutie cu bomboane fine de ciocolată.”

Filmul se bazează pe primul roman de succes al lui André Aciman, care l-a scris în doar trei luni de zile. „Scriam mai repede decât am scris vreodată în viaţa mea,” relatează Aciman. „Era ca şi când eu însumi eram îndrăgostit. Scriind, am călătorit prin locuri unde n-aş fi îndrăznit niciodată să merg. Am scris în carte unele lucruri despre care pot spune: „Nu cred că eu am scris aşa ceva!’ Dar iată că le-am scris. Mă simţeam ca şi când cineva îmi dicta cartea, iar eu o scriam după dictare.”

Când a fost publicat, la începutul anului 2007, romanul a fost apreciat ca fiind o operă clasică a literaturii despre prima dragoste, şi a fost lăudat pentru erotismul său fără perdea (recenzia romanului din New York Times începea cu propoziţia: „Romanul ăsta e super-sexi.”) şi pentru impactul emoţional asupra cititorilor. Doi producători, Peter Spears şi Howard Rosenman, au citit romanul independent unul faţă de altul, dar în 2008 ei şi-au unit forţele pentru a-l produce.

„Consider că acest roman evocă senzualitatea şi sexualitatea şi erotismul şi nerăbdarea care sunt legate de prima dragoste mai bine decât oricare altă carte,” susţine Rosenman. Deşi cartea a fost revendicată de comunitatea gay, fiind acceptată ca o piatră de hotar a literaturii gay, ea a reuşit să  transcendă această graniţă. “Romanul reuşeşte să-i facă să vibreze pe toţi cei care l-au citit, şi care au apreciat ideea de primă iubire, de amintire a primei iubiri şi de suferinţă din cauza primei iubiri, indiferent de gen sau sexualitate,” susţine Spears.

Ca vechi prieten şi admirator al scenaristului/regizorului/producătorului Luca Guadagnino, Spears i-au propus lui acest proiect, dar fiindcă era ocupat cu alte producţii, el nu a putut deveni producătorul acestui film, prin intermediul companiei sale Frenesy Films. De atunci au trecut câţiva ani, timp în care Spears şi Rosenman au încercat să realizeze proiectul în diverse variante de regie şi interpretare.

În 2014, ei l-au adus pe legendarul scenarist/regizor James Ivory (HOWARDS END) care trebuia să scrie un nou scenariu şi să-şi asume în plus şi rolul de producător. Una dintre schimbările pe care Ivory le-a adus romanului a fost redefinirea profesională a tatălui. „El era iniţial un expert în literatura antică, dar această profesie era mai greu de redat pe ecran,” susţine Ivory. „Aşa încât l-am transformat în istoric de artă de genul unui arheolog.”

Romanul este o rememorare (Aciman a adoptat genul Proustian de literatură), din perspectiva lui Elio, dar realizatorii l-au transformat dându-i o tuşă de actualitate.  „Noi am vrut să redăm esenţa romanului, dar asta nu însemna copierea  sa ad literam,” spune Guadagnino. „Trebuia să o luăm pe altă cale.” Deşi scenariul iniţial al lui Ivory conţinea povestiri ale întâmplărilor, nici una dintre ele nu a ajuns în film ca atare.

În fiecare an, când ce se apropia vara, filmul căpăta contur şi se apropia de producţie, dar dacă se schimba programul vreunui actor sau al regizorului, producătorii nu puteau să amâne turnarea pe toamnă sau pe iarnă. „Filmările nu puteau fi realizate decât vara, iar dacă ei pierdeau anotimpul, trebuia să mai aştepte încă un an pentru ca proiectul să fie repus pe tapet,” explică Spears. În final, după nouă ani, Guadagnino şi-a amânat câteva săptămâni turnarea filmului SUSPIRIA, ca să poată regiza el însuşi filmul în vara anului 2016.

Deşi acţiunea romanului se petrece în Liguria, pe Riviera italiană, Guadagnino a strămutat-o în oraşul Crema din Lombardia, unde locuieşte el. Cunoscând zona şi felul de viaţă din Lombardia, regizorul a dat filmului o nuanţă în plus, îmbogăţind imaginea familiei de intelectuali care îşi aduc fiul în acest decor idilic pentru a lua contact cu lumea literaturii, muzicii şi artei.

„Membrii familiei Perlman se scufundă în viaţa de la ţară, împărtăşind sentimentul că sunt o parte integrantă a naturii din zonă,” explică el. „Ei se confundă cu pământul, copacii, animalele, iarba şi apa râului, făcând parte din toate aceste elemente. Ei respectă şi iubesc tradiţiile si anotimpurile,” spune Amira Casar, care o interpretează pe Annella Perlman: „Ceea ce mi se pare impresionant la membrii acestei familii este faptul că deşi sunt legaţi de tradiţii şi de trecut, ei sunt totodată şi profund ataşaţi modernismului. Cu toate că părinţii îi transmit lui Elio gustul pentru clasici în această grădină a Edenului, ei îl îndeamnă în acelaşi timp să experimenteze şi să-şi trăiască viaţa. Majoritatea părinţilor îşi ţin copiii în frâu, în timp ce aceştia îi spun lui Elio: ‘Ieşi din casă! Viaţa este un dar. Trăieşte-o din plin.’ Cred că atât Annella cât şi soţul ei sunt nişte părinţi emancipaţi, extrem de toleranţi şi permisivi.”

Faptul că a filmat „acasă” a însemnat pentru regizor simplitate şi confort—„Am vrut să mă răsfăţ dormind în propriul meu pat pe tot timpul filmărilor”—dar şi pentru întreaga echipă de producţie. Majoritatea locurilor unde s-au efectuat filmări se aflau în imediata vecinătate a oraşului Crema, iar atunci când filmau la Lacul Garda (unde se afla un şantier arheologic) sau în Bergamo (unde a avut loc excursia lui Elio şi Oliver), nu se aflau decât la o oră sau o oră şi jumătate depărtare de Crema.

Pentru reşedinţa de vară a familiei Perlman a fost aleasă o casă nelocuită din Moscazzano, la câteva minute de Crema. Cu şase săptămâni înainte de începerea producţiei, realizatorii, inclusiv decoratorul Violante Visconti (strănepotul lui Luchino Visconti), au umplut casa cu piesele de mobilier, obiectele şi decoraţiunile pe care Perlmanii le-ar fi putut acumula în viaţa lor de până acum.

Aşa cum este tipic pentru toate filmele lui Guadagnino, casa devine un personaj la fel de important ca şi oamenii, emanând senzaţia de viaţă autentică.

Guadagnino consideră Strigă-mă pe numele tău ca fiind ultima parte a trilogiei care a început cu I Am Love şi a continuat cu A Bigger Splash. „Elementul de continuitate al acestor filme este revelaţia dorinţei,” afirmă el. „Fie simţi o atracţie subită pentru altcineva, fie descoperi că eşti obiectul dorinţei unei alte persoane. În acest film, Elio realizează că i se întâmplă ceva, că nu ştie ce să facă, dar că vrea să vadă ce mai urmează.”

În celelalte filme, urmărirea obiectului dorinţei precipită evenimente neobişnuit de întunecate, dar concluzia filmului actual este mult mai profundă şi mai plină de speranţă. „Strigă-mă pe numele tău este recunoaşterea faptului că dragostea pentru o altă persoană te schimbă radical,” susţine Guadagnino.

[arve url=”https://www.youtube.com/watch?v=xKyHCM7RFrI” /]

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Necunoscuţii: Prădători în noapte · Strangers: Prey at Night (2018)

The Strangers: Prey at Night este sequel-ul peliculei cu același nume din 2008 și este regizat de Johannes Roberts, cunoscut pentru alte filme horror, precum 47 Meters Down, The Other Side of the Door sau F. În rolurile principale îi avem pe Christina Hendricks (Mad Men), Martin Henderson (Everest, The Ring), Bailee Madison (Brothers, Bridge to Terabithia) și Lewis Pullman (Battle of the Sexes, Le...[Read More]

Stranger Things (2016– )

Nu se întâmplă prea des ca un serial să atragă atenția unui număr foarte mare de telespectatori la scurt timp după ce a fost lansat. Se întâmplă și mai rar ca un serial să păstreze aproximativ aceeași notă pe IMDb și la 1000 si la 100.000 ratinguri. Stranger Things, hit-ul verii produs de nimeni altcineva decât platforma Netflix, este un subiect ultra-dezbătut și acum, la mai bine de o lună de la ...[Read More]

Black Panther · Pantera neagră (2018)

„The world is changing. Soon there will only be the conquered and the conquerors. You are a good man, with a good heart. And it’s hard for a good man to be a king.”   În ultimii ani, datorită unei foarte bune prietene care obișnuiește să hiperventileze lângă mine la filme, am dezvoltat un entuziasm nebunesc, ca de copil, când vine vorba de filmele din universul Marvel. Îmi arunc ochii c...[Read More]

Orphan Black (2013–2017) · “Got any ideas or do you just want to keep drinking?”

“Got any ideas or do you just want to keep drinking?” “I think I need to keep drinking for a while, and then I’ll have an idea.”   Clone. În momentul în care pomenesc cuvântul, observ cum tot interesul dispare de pe fața unei persoane, de parcă i-aș propune să urmărească un serial de duzină, plin de clișee și povesti siropoase de dragoste, unde îți este greu să-ți dez...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader