Nu este o telenovelă fără sfârșit. Nu este o poveste doar despre medici, stagiari și asistente.
Grey’s Anatomy este o lecție despre viață, dragoste, prietenie și încredere, despre minciuni, infidelitate și traume, un serial care reușește să te facă să râzi în primele minute, când personajele tale preferate își beau cafeaua de dimineață și se bat pe cazurile mai ciudate, sperând să învețe mai mult și să obțină „puncte” în fata șefilor, ca în scena următoare să ai ochii cârpiți de lacrimi, prilej cu care vei inventa câteva înjurători noi pentru producătoare, care are un simț macabru al umorului, după ce a participat la cursul gratuit al autorului George R. R. Martin: „Cum să îi faci pe fani să te urască”.
„It’s a beautiful day to save lives. Let’s have some fun.”
Toți avem un serial de suflet. Sau mai multe, de ce nu? Trăim fiecare episod împreună cu personajele, plângem, râdem și ne enervăm pe scenariști, care au o plăcere diabolică de a se juca timp de ani de zile cu sufletele noastre, până când ajungem imuni și credem că suntem suficienți de puternici pentru a înfrunta orice surpriză, dar, când aceasta are loc, când speranța ta este distrusă în interval de câteva minute, devii conștient de încărcătura emoțională pe care ai investit-o în poveste și personaje. Atunci știi că acel serial este de suflet.
Mă uitam la Grey’s Anatomy la televizor, prin școala generală. Da, au existat momente, înainte de epoca glaciară, când urmăream seriale la televizor, nu aveam laptop și foloseam internetul doar pentru a schimba câteva cuvinte cu vecinul drăguț de la colțul străzii. La început, am fost sceptică. Nu înțelegeam glumele, termenii medicali mă făceau să râd, personajele erau obsedate de sex, nu conta unde și cu cine, dar când intrau în sala de operație eram vrăjită de profesionalismul de care dădeau dovadă.
Priveam un dans al preciziei și al pasiunii, unde fiecare gest putea să facă diferența dintre viață și moarte, iar medicii încă aveau puterea să facă glume deocheate sau să vorbească despre ce piept mișto are noua stagiară, care scapă tava cu ustensile când cineva ridica tonul la ea. Ah, uite, are și fund mișto!
Nu este o telenovelă fără sfârșit. Nu este o poveste doar despre medici, stagiari și asistente. Grey’s Anatomy este o lecție despre viață, dragoste, prietenie și încredere, despre minciuni, infidelitate și traume, un serial care reușește să te facă să râzi în primele minute, când personajele tale preferate își beau cafeaua de dimineață și se bat pe cazurile mai ciudate, sperând să învețe mai mult și să obțină „puncte” în fata șefilor, ca în scena următoare să ai ochii cârpiți de lacrimi, prilej cu care vei inventa câteva înjurători noi pentru producătoare, care are un simț macabru al umorului, după ce a participat la cursul gratuit al autorului George R. R. Martin: „Cum să îi faci pe fani să te urască”.
La început, au fost cinci. Cinci stagiari tineri și ambițioși, care voiau să ajungă celebri și respectați, care visau la ziua în care nu vor mai tremura în fața superiorilor și care abia așteptau să audă titlulatura de „doctor” atunci când pacienții îi întâmpinau înainte de operație. Nu sunt prieteni, sunt colegi și rivali. Nu își împărtășesc secretele, nu își povestesc trecutul la un shot de tequila la barul din colț, un monument istoric pentru serial, pentru că este singurul loc pe care personajele îl frecventează.
Doar e aproape de spital. Dar nicio ființă umană nu poate să trăiască în singurătate, la nesfârșit. Prieteniile se leagă, chiar dacă mai greu la început, poveștile de dragoste înfloresc în fiecare primăvară, dar la toamnă se ofilesc, încrederea este călcată în picioare, dar din motive nebănuite, iar ura nu își face prea des apariția, pentru că mereu trebuie să înveți, să te speli, să alergi după doctori și să tai.
Meredith Grey (Ellen Pompeo) este o tânără rece și retrasă, sarcastică atunci când simte nevoia să vorbească sau să atragă atenția asupra ei, ușor bântuită de trecut și de o relație complicată cu o mamă celebră, dar asta nu o face mai puțin atractivă în ochii doctorului Derek Shepard, care are grijă să îi ofere lecții valoroase atât în timpul programului, cât și după. Bine, poate și înainte, dacă sunt în tura de noapte. Nu pot să spun că îmi este simpatică sau dragă. Mer este un personaj complex și puternic, însă sunt momente în care pare puțin instabilă, ia decizii neașteptate, fără să îi pese că îi rănește pe cei care țin la ea, trece repede dintr-o stare în alta, e mereu pusă pe ceartă și nu reacționează prea frumos atunci când e contrazisă.
Poate nu este cea mai talentată stagiară, dar are instinct bun. Asta o face specială și valoroasă. Cu fiecare sezon, devine din ce în ce mai sigură de deciziile pe care le ia, începe să aibă încredere în propriile cunoștințe, învață să zâmbească și să râdă, reușește să creeze un echilibru fragil în viața ei, iar competiția dintre stagiari se stinge treptat, ocazie cu care ea leagă două prietenii deosebite cu Christina Yang (Sandra Oh) și Alex Karev (Justin Chambers).
„You know how when you were a little kid and you believed in fairy tales, that fantasy of what your life would be, white dress, prince charming who would carry you away to a castle on a hill. You would lie in bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the Tooth Fairy, Prince Charming, they were so close you could taste them, but eventually you grow up, one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is its hard to let go of that fairy tale entirely cause almost everyone has that smallest bit of hope, of faith, that one day they will open their eyes and it will come true.”
Christina este geniul grupului, mereu pregătită să te ironizeze, dacă îi oferi și cea mai mică șansă. Ea știe că o să ajungă faimoasă, știe că este cea mai inteligentă (chiar și dintre doctori) și nu se sfiește să umble pe coridoarele spitalului cu nasul pe sus, pregătită de următoarea provocare. Știe răspunsul la orice întrebare care îi este pusă. Îți numește simptomele în câteva secunde, îți depistează boala și, dacă ai noroc și e într-o zi bună, îți spune și ce tehnici să folosești pe durata operației, ca să câștigi timp și pacientul să iasă cu o cicatrice mai puțin.
La prima vedere, ai crede că nu o interesează ce cred ceilalți despre ea. Nu are nevoie de prieteni sau de iubit, nu are nevoie de o persoană căreia să îi spună ce o nemulțumește sau cu care să împartă o cafea într-o pauză. Poate asta a atras-o la Meredith. E la fel de rece și de singură, caută izolarea, dar o prietenie adevărată le schimbă (în bine) pe amândouă. Împreună, formează o echipă neobișnuită, dar unită. Și nu sunt ele împotriva lumii. Nu au secrete una față de cealaltă. Își spun tot, ceea ce poate să fie puțin deranjant pentru un potențial prieten, care trebuie să se oprească în timpul partidei de sex ca ele să vorbească la telefon despre cazul pe care îl investighează mâine, la prima oră.
Alex Karev este personajul meu preferat din serial, cu toate că în primul sezon nu puteam să-l suport. Era băiatul rău de cartier, arogant și nerecunoscător, care credea că le convinge pe colegele lui să-l ajute sau să-l sprijine dacă le zâmbește de câteva ori și le spune ce încântător arată, după ce au fost în tura de noapte și nu au dormit timp de două zile. Voia să se culce cu Izzie Stevens, stagiara înaltă, blondă și frumoasă. Voia să doarmă 10 ore pe noapte și să fie primit cu covorul roșu la intrare. În ochii mei, era un prost și un incompetent, care a copiat la examenele din colegiu și a ajuns cu noroc într-un spital de renume, sub îndrumarea celor mai buni specialiști. În timp, mi-am schimbat părerea. În timp, Alex s-a schimbat.
Să nu credeți că a ajuns un cavaler, care nu înjură și se abține de la comentarii sarcastice, care nu bea decât cu ocazia sărbătorilor și ține mereu ușa deschisă pentru doamne. Dar are o evoluție impresionantă, iar acest aspect este conturat prin prisma relațiilor pe care le formează cu colegii săi. Acum, este o persoană de nerecunoscut.
Devine cel mai bun prieten al lui Meredith: își face griji pentru ea, îi oferă umărul atunci când simte nevoie să plângă, o îmbrățișează și în sala de operație, dacă asta o face să se simtă mai bine. Nu ezită să o înfrunte când greșește sau când e pe cale să ia o decizie proastă. E doctorul care se luptă cu îndârjire pentru fiecare caz care pare fără scăpare, care se transformă într-un tată pentru fiecare puști pe care îl tratează și pe care trebuie să-l opereze, e bărbatul care ar face orice pentru femeia pe care o iubește, care e dispus la orice sacrificu, doar pentru a o știi în siguranță și fericită.
Legătura dintre el și Meredith se dezvoltă minunat, sezon de sezon, până în punctul în care vezi altceva între ei și te gândești… oare când am început să le văd prietenia diferit? Oare când am început să văd altceva în spatele zâmbetelor, al nopților petrecute pe canapea și al momentelor în care se ascund într-o cameră și beau, plâng, se ceartă, până când se liniștesc și se pregătesc pentru o nouă zi?
Izzie Stevens este privită cu scepticism din prima clipă în care pășește în spital și este analizată de îndrumătoarea lor, Miranda Bailey. Seamănă cu modelul de pe coperta ultimul număr al revistei Vogue, însă ea vrea să vă demonstreze că nu este doar o tânără frumoasă, care poate să obțină tot ceea ce își dorește printr-un zâmbet strălucitor și o rochie cu decolteu genoros.
Izzie e muncitoare și plină de energie, curioasă și îndrăzneață, flirtează cu Alex și îl consideră simpatic, dar ea nu a venit aici ca să se îndrăgostească și să formeze o familie. Un personaj puțin controversat, care comite multe greșeli, îi rănește pe cei care țin la ea și care își asumă riscuri în cele mai nepotrivite momente, Izzie este o tânără sensibilă și foarte emotivă, care nu pare potrivită pentru meseria aleasă și care mereu va gândi cu inima, uitând de orice urmă de rațiune atunci când totul se prăbușește în jurul ei.
Să nu uit de George O’Malley, favoritul publicului, al doctorilor și… al tuturor, dacă mă gândesc bine, mai puțin al meu. George este imaginea băiatului de la țară, bine crescut și timid, isteț și cu mult potențial, care este intimidat de colegii săi, care fac glume pe seama lui și nu-l consideră un rival pe măsură. Chiar și așa, este „elevul” iubit și îndrăgit de „profesori”, care se îndrăgostește de Meredith și abia își găsește cuvintele când se află în preajma ei, dar asta nu îl împiedică să spere că, poate într-o zi, ea nu se va mao uita lung și galeș la chipeșul doctor Shepard, poreclit McDreamy, care poate să aibă orice femeie își dorește dacă îi surâde și o întreabă cum o cheamă.
Sunt atât de multe personaje despre care aș vrea să vorbesc, actori care se alătură distribuției după câteva sezoane, dar oricum mi-aș formula ideile, voi lăsa un spoiler mic să-mi scape și nu îmi doresc asta. Dar vă voi prezenta o parte din distribuție, ca să știți la ce să vă așteptați.
Miranda Bailey (Chandra Wilson) este poreclită Hitler și este genială. Scundă și îndesată, cu o privire dură și un mers sprinten, ea este suma tuturor profesorilor de care te temeai în liceu și facultate. Te poate distruge cu un singur cuvânt și va zâmbi mulțumită dacă te va face să plângi.
Derek Shepard (Patrick Dempsey)este prințul din povești, doctorul tânăr, chipeș și fermecător, care are câteva secrete bine ascunse și se folosește de minciuni nevinovate pentru a nu o face pe Meredith să sufere sau să se distanțeze de el. Un vrăjitor în domeniul neurochirurgiei, un mentor bun și dedicat, Derek este nevoit să își înfrunte trecutul dacă vrea să fie fericit și să nu îi întoarcă pe toți împotriva lui.
Callie Torres (Sara Ramirez) este favorita mea numărul doi, foarte aproape de Alex pe podium. O femeie exotică și interesantă, cu suflet mare, ochi de zână și glas de sirenă, care dansează cu atâta bucurie în lenjerie intimă (trebuie să vezi singur scenă), încât te face să uiți de toate grijile care îți țineau prizonier optimismul. Suferă mult prea des din dragoste, este unul dintre cele mai puternice personaje, o persoană care luptă pentru ceea ce își dorește și se autodepășește în tot ceea ce realizează. E magnifică.
Owen Hunt (Kevin McKidd) este doctorul bântuit de război, de imaginile pacienților care îi mor în brațe, în timp ce o bombă explodează la câteva sute de metri de adăpost. Violent, închis în sine și nervos cu toți cei care îndrăznesc să se apropie de el, singura persoană care are o influență asupra lui este Christina, care este fascinată de îndârjirea și de talentul de care dă dovadă în sala de operație, când devine o parte din echipă și uită de pacienții pe care nu a putut să-i salveze.
Mark Sloan (Eric Dane) este McSteamy și este, de departe, cel mai sexy doctor pe care ți l-ai putea dori. Favoritul meu numărul trei (da, am o ierarhie bine pusă la punct), Mark este un specialist în chirurgie plastică, cavalerul la care visează toate femeile, acel bărbat bun și vulcanic, pasional și șmecher, blajin și… perfect, cam așa l-au „desenat” scenariștii, însă trecutul lui cu Derek este un alt mister de rezolvat și o problemă pe care amândoi trebuie să o înfrunte.
Au existat câteva momente în care nu am vrut să mai urmăresc Grey’s Anatomy. Înțelegeam de ce era comparat cu o telenovelă, eram nemulțumită de evoluția unor personaje, simțeam că toată acțiunea stă pe loc și așteptam să apară știrea care anunța că a fost anulat sau că sezonul viitor o să fie ultimul. Asta nu s-a întâmplat. Mă bucur că nu am renunțat la el și că am trecut peste acele perioade statice (cu care se confruntă majoritatea serialelor, la un moment dat – trebuie să recunoști).
Anatomia lui Grey este un serial dramatic, în care personajele principale se află într-un pericol mai mare ca eroii din The Walking Dead sau personajele din Game of Thrones. Nu înfruntă armate de walkers și nu se tem de autorul George R. R. Martin, însă spitalul poate să fie un loc foarte periculos, mai ales când producătoarea este lipsită de inimă și adoră să își facă fanii să plângă.
