Pe urmele geneticii și ale științei, printre familii și alianțe distruse, crime și trădări, Orphan Black este serialul care reușește să îmbine trecutul, prezentul și viitorul și să creeze o singură axă temporală, unde speranțele și miracolele iau forma unor experimente, unor dorințe întunecate făurite de oameni conduși de lăcomie și aspirația către puterea absolută, iar încrederea este testată în fiecare episod, pentru că în ciuda idealului comun și a prieteniei care se dezvoltă pe parcurs, dorințele clonelor sunt diferite și dacă una trădează sau ia o decizie greșită... toate sunt în pericol.
“Got any ideas or do you just want to keep drinking?”
“I think I need to keep drinking for a while, and then I’ll have an idea.”
Clone.
În momentul în care pomenesc cuvântul, observ cum tot interesul dispare de pe fața unei persoane, de parcă i-aș propune să urmărească un serial de duzină, plin de clișee și povesti siropoase de dragoste, unde îți este greu să-ți dezlipești ochii de pe ecranul telefonului pentru a mai arunca, din când în când, o privire plictisită ecranului, cu speranța că se va întâmpla ceva interesant.
Uită de cuvântul clone, dacă el reprezintă singura problemă pentru care nu te-ai apucat încă de Orphan Black.
E greu să găsești cuvintele potrivite pentru a descrie un serial atât de complex și imprevizibil, cu personaje originale, inedite și imperfecte: aici nu vei întâlni eroina care are toate răspunsurile și știe să se descurce în orice situație, cavalerul în armură albă care o iubește și va face orice să o protejeze sau familia tipică, unde toate greșelile sunt iertate și toți aleg să treacă de partea binelui, după ce uită de trădări și invidii, iar la final își dau seama că pot învinge doar împreună, dacă sunt sinceri și deschiși unii cu ceilalți.
Orphan Black este un vin vechi de cel puțin două secole, rafinat și elegant, care te seduce încă de la prima înghițitură (ori în cazul nostru, de la primul episod), pentru că din momentul în care aroma îți devine cunoscută, ai face orice ca să primești o nouă sticlă (sau să capeți răspunsuri la zecile de întrebări care apar pe parcursul celor patru sezoane).
Dacă te-ai întâlni cu ea pe stradă, te-ai feri de Sarah Manning (Tatiana Maslany). După neîncrederea răspândită de ochii ei și modul în care se mișcă, de parcă este mereu pe fugă sau urmează să fie arestată în următoarele minute, ai crede că este o infractoare sau o tânără care abia a ieșit de la dezalcoolizare și caută următorul pahar sau o doză mică, la colțul străzii. Nu este o mamă-model, nu a absolvit prima din clasă și nu este femeia după care toți bărbații (și/sau femeile) își întorc capul. Sarah Manning este o supraviețuitoare și o luptătoare. Este descurcăreață, rezistentă și este dispusă să facă orice (nu e o exagerare) pentru fiica ei Kira și fratele ei Felix Dawkins (Jordan Gavaris).
Viața ei ia o întorsătură dramatică în momentul în care este martora unei sinucideri. O femeie tânără se aruncă în fața unui tren, dar, înainte de accident, Sarah îi zărește chipul și refuză să creadă ceea ce vede: femeia este ea.
Curioasă și, în același timp, îngrozită, Sarah îi preia identitatea și devine detectivul Beth Childs. În timp ce încearcă să descopere motivul pentru care Beth a ales să se sinucidă și care este legătura dintre ele, Sarah este nevoită să își schimbe comportamentul și înfățișarea pentru a-i putea păcăli pe cei din jur și a nu-și trăda adevăratele intenții, dar partenerul lui Beth, detectivul Art Bell (Kevin Hanchard) devine suspicios după câteva erori din partea ei și îi monitorizează cu atenție fiecare mișcare, așteptând-o să facă o greșeală și să afle adevărul.
Preluarea identității unei persoane e mai complicat decât pare prima la vedere, mai ales când asemănarea este atât de mare. Iubitul lui Beth, chipeșul și misteriosul Paul Dierden (Dylan Bruce) simte că este ceva greșit și diferit când ea îl întâmpină cu o pasiune nefirească, apoi refuză să vorbească despre problemele dintre ei. Sarah se simte atrasă de Paul, sunt momente în care își dorește să-i spună o parte din adevăr, însă ar putea să aibă încredere în el, când dispare brusc sau apare lângă ea atunci când se așteaptă cel mai puțin? O supraveghează? De el trebuie să se ferească sau devine paranoică?
Răspunsurile nu se află (din păcate) acasă la Felix, fratele homosexual, sarcastic și pur și simplu fabulos, mereu pregătit cu un răspuns ironic, atunci când Sarah mai are puțin și țipă de frustrare, când toate răspunsurile par să fugă de ea și se îndepărtează din ce în ce mai mult de tainele protejate de Beth chiar și după moarte. Deși îți dă impresia că este imatur și neserios, Felix este singura persoană în care Sarah poate să aibă încredere și devine un aliat neprețios (chiar inestimabil), când face cunoștiință cu… restul clonelor. Și nu fuge mâncând pământul.
Revenim la acest cuvânt înfricoșător. Clone.
Prinsă într-o rețea de minciuni și uneltiri, care se întind departe în trecutul ei, Sarah este cooptată într-un club al clonelor, chiar și după ce minciunile ei sunt descoperite și ele își dau seama că ea nu este Beth (au și telefoane asortate).
Cosima este geniul grupului și clona mea favorită. Zâmbăreață, energică și mereu în căutare de informații, este imposibil să nu râzi alături de ea, să o admiri pentru tenacitatea de care dă dovadă în orice situație sau să nu te lași fermecată de aerul ei inocent, de parcă e un copil emotiv, gata să mute munții din loc pentru a-ți oferi o mână de ajutor sau să te facă să înțelegi că este la un telefon distanță, pregătită să te asculte, indiferent de oră sau de problemă.
Allison este clona rece, calculată și veșnic nemulțumită. O privește cu suspiciune pe Sarah, dar asta nu o împiedică să dezvolte o relație sinceră de prietenie și de camaredenie cu Felix. Voluntară în diferite proiecte, vecina care organizează grătare și evenimente în cartier, soția iubitoare și mama grijulie, universul lui Allison începe să fie distrus când secretele descoperite de Sarah îi amenință familia.
Chiar dacă apare mai târziu, trebuie să o menționez și pe Helena. Unul dintre cele mai complexe personaje pe care l-am întâlnit după zeci de seriale urmărite, Helena se află la granița dintre Bine și Rău, este un suflet torturat și abuzat, o armă folosită atât de prieteni, cât și de dușmani, pe care o vei adora, urî și iubi în același timp, indiferent de deciziile pe care este nevoită să le ia pentru a supraviețui.
Cineva ucide clone. Dar cine o să fie următoarea victimă?
Tatiana Maslany merită toate premiile din lume, chiar și Oscarul pentru cel mai bun film. Este o actriță extraordinară, talentată și fermecătoare, capabilă să își schimbe de atâtea ori înfățișarea, accentul și comportamentul pentru a crea mereu noi clone, încât îți vine greu să crezi că o singură persoană poate să interpreteze un număr atât impresionant de personaje fără să îți ofere măcar pentru un moment senzația că joacă fals sau clonele au trăsături similare. Eu tot aștept momentul în care va primi Globul de Aur (sper să apuc ziua, atâta tot).
