Lansare de carte + fragment: „Misterul Henri Pick”, de David Foenkinos

Editura Nemira lansează cel mai recent roman din colecția Babel: Misterul Henri Pick, de David Foenkinos, este o poveste care dă peste cap toate așteptările cititorilor: în căutarea autorului necunoscut, stins din viață, o anchetă literară plină de suspans se transformă pe negândite într-o comedie. 

Cartea se lansează luni, 25 martie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu și invitații sunt: Adina Dinițoiu, Cristina Bazavan și Raul Popescu. Dana Ionescu, redactor-șef Nemira moderează evenimentul. 

Un bibliotecar francez se hotărăște să strângă cât mai multe manuscrise nepublicate. Printre ele, o tânără editoare descoperă o capodoperă scrisă de un anume Henri Pick. Acesta, din câte se află odată demarată investigația, nici n-ar fi citit, nici n-ar fi scris niciodată altceva decât meniuri. Să fi avut el o existență secretă?

„Pentru a vorbi despre ultimele ore ale unei povești de dragoste, autorul folosea metafora unei lumânări care se consumă lent, într-o agonie de lumină. Flacăra rezista din necesitate, ai fi crezut-o moartă, dar nu, supraviețuirea ei era atât de frumoasă și dura ore în şir, continuând să adăpostească speranța. Cum putuse soțul ei să dea glas unei expresii de o asemenea intensitate? La drept vorbind, lectura romanului o purtase pe Madeleine înapoi, la începutul propriei lor povești de dragoste. Totul îi revenea acum în memorie. Își amintea că, în vara când avea șaptesprezece ani, trebuise să plece două luni cu părinții în nordul Franței, ca să-și viziteze rudele. Pe atunci, ei doi erau deja îndrăgostiți și despărțirea fusese atât de dureroasă.“

 

David Foenkinos s-a născut pe 28 octombrie 1974 la Paris. A studiat literatura la Sorbona. Pasionat de jazz, a fost o vreme profesor de chitară. Romanul său de debut, intitulat Inversion de l’idiotie: de l’influence de deux Polonais, a fost publicat în 2001 la Editura Gallimard și a câștigat Premiul François Mauriac. Au urmat apoi alte romane, tipărite la edituri prestigioase, recompensate cu numeroase premii și traduse în treizeci și cinci de limbi. Printre ele, Le potentiel érotique de ma femme(2004), En cas de bonheur (2005), Nos séparations (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Je vais mieux (2012). Cărțile sale se bucură de un real succes în Franța. Împreună cu fratele său Stéphane, David Foenkinos a realizat adaptarea cinematografică a romanului său La délicatesse (2009 – Delicatețe, Editura Nemira, 2013), în care rolurile principale le revin actorilor Audrey Tautou și François Damiens. Cele mai recente volume pe care le-a publicat sunt: Charlotte (Nemira, 2015), Vers la beauté (2018) și Deux soeurs (2019).

Fragment


În câteva minute, în timp ce mâncau aperitivul, Delphine şi Frédéric au povestit cum și-au petrecut după- amiaza la bibliotecă. Pe rând, fiecare a detaliat o anecdotă spusă de celălalt. Erau animaţi de dorinţa de a prelungi momentul, de a nu dezvălui prea repede importantul anunţ. Au povestit cum i-a umflat râsul în faţa anumitor manuscrise, în special cele lipsite de pudoare sau cele mai excentrice, ca de pildă Masturbare şi sushi, o odă erotică închinată peştelui crud. Părinţii au insistat să-și accelereze ritmul prezentării, dar în zadar, căci ei o luau pe ocolite, se opreau să contempleze peisajul, rătăcind lent şi savuros pe cărările poveștii lor. Și apoi, brusc, au anunțat:

– Am descoperit o capodoperă, a zis Delphine.

– Chiar aşa?

– La început, mi-am zis că sunt câteva pagini bune, de ce nu, la urma urmei, după care povestea m-a prins. Nu mai puteam lăsa cartea din mână. Am citit-o în două ore. Eram bulversată. O scriitură atât de ciudată, simplă şi poetică deopotrivă! De îndată ce am terminat-o, i-am dat-o lui Frédéric. Nu l-am mai văzut niciodată astfel. Am simţit că e fascinat.

– Da, adevărat, a confirmat Frédéric, care părea în continuare sub imperiul şocului.

– Dar despre ce e vorba în carte?

– Am împrumutat manuscrisul, o să-l poţi citi.

– L-ai luat pur şi simplu?

– Da. După părerea mea, nu se va supăra nimeni.

– Așadar, care-i subiectul?

– Se numeşte Ultimele ore ale unei poveşti de dragoste. Sună minunat. E vorba despre o pasiune care trebuie să înceteze. Din diverse motive, cuplul nu mai poate continua să se iubească. Cartea relatează ultimele lor clipe împreună. Dar forţa nemaipomenită a romanului constă în faptul că autorul relatează în paralel agonia lui Puşkin.

– Da, Puşkin a fost rănit într-un duel, a continuat Frédéric, şi a suferit enorm câteva ceasuri înaintea morţii. E o idee extraordinară să faci o paralelă între sfârşitul unei iubiri şi suferinţa celui mai mare poet rus.

– De altfel, cartea începe cu fraza: „Nu poți înţelege Rusia, dacă nu ai citit Puşkin“, a precizat Delphine.

– Abia aştept să o citesc, a zis Gérard.

– Tu? Credeam că nu-ţi prea place să citeşti, a exclamat Fabienne.

– Da, dar povestea asta mi-a stârnit interesul.

Delphine şi-a privit insistent tatăl. Nu cu ochi de fiică, ci cu ochi de editor. A înţeles pe dată că romanul i-ar putea atrage pe cititori. Şi, desigur, felul în care fusese descoperit avea să alcătuiască o geneză editorială formidabilă.

– Cine e autorul? a întrebat-o mama.

– Nu ştiu. Se numeşte Henri Pick. Pe manuscris scrie că locuieşte la Crozon. Trebuie să fie simplu să îl găsim.

– Numele îmi sună cunoscut, a zis tata. Mă întreb dacă nu cumva e tipul care a fost multă vreme proprietarul pizzeriei.

Tânărul cuplu s-a uitat fix la Gérard care de obicei nu se înșela. Părea puţin probabil, dar toată povestea era aşa.

Până în dimineaţa următoare, mama lui Delphine citise şi ea cartea. Intriga i se păruse frumoasă şi destul de simplă, a mărturisit ea şi a adăugat:

– Degajă, într-adevăr, o forţă tragică datorită paralelei cu agonia lui Puşkin. De altfel, nici nu auzisem de toată istoria.

– Puşkin e prea puţin cunoscut în Franţa, a răspuns Delphine.

– Moartea lui e atât de absurdă…

Fabienne ar fi vrut să mai discute despre poetul rus şi despre împrejurările agoniei sale, însă Delphine a întrerupt-o, revenind la autorul romanului. Se gândise la el toată noaptea. Cine putea scrie o astfel de carte, fără a se face deloc cunoscut? Nu le-a fost prea greu să dea de urma bărbatului misterios. Căutând numele lui pe Google, Frédéric a găsit un certificat de deces datat cu doi ani în urmă.

Aşadar, Henri Pick nu avea să afle niciodată că romanul lui îşi găsise cititori entuziaşti, printre care şi un editor. Trebuia să-i întâlnească pe apropiaţii lui, şi-a spus Delphine. În certificat era menţionată existenţa unei soţii şi a unei fiice. Văduva locuia la Crozon, iar adresa ei figura în Pagini Aurii. Nu era nici pe departe o investigaţie complicată.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

De veghe între lumi · Marisha Pessl · „Suntem fantome. Suntem aer. Suntem aproximări.”

Isterie. Panică. Furie. Disperare. Teamă. Cinci emoții pentru cinci prieteni. În fața vilei din Wincroft, supravegheată de Paznic, sunt pregătită să votez. Am stat de mii de ori de veghe și am studiat cu atenție fiecare deznodământ, fiecare alegere, fiecare sacrificiu. Le-am ascultat poveștile și le-am descoperit secretele. Le-am urmărit prăbușirea, nebunia și abandonul. Sunt rușinați și obosiți, ...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader