Sunt momente în care refuz să cred. Refuz să cred ororile săvârșite în războaie. Ura. Furia. Violența. Nepăsarea. Sabotajul. Sunt anumite perioade ale istoriei despre care îmi este foarte greu să citesc: Al Doilea Război Mondial este „slăbiciunea” mea, my Achilles’ heel. Nu știu să explic de c...[Read More]
Poate un tablou să fie o scrisoare de dragoste? Să prindă viață și să încurajeze o obsesie? Să manipuleze și să seducă, poate chiar să sfideze realitatea, creând o halucinație irezistibilă? Elizabeth Macneal ne răspunde la întrebări printr-o călătorie în Londra anului 1850, când îi cunoaștem pe memb...[Read More]
Trupul pe care-l porți a fost cândva al meu. Așa începe Nume de cod: Tura, un debut ingenios, excentric și neașteptat de amuzant, un cocktail literar „condimentat” cu umor sec, situații absurde, dialoguri bizare și misiuni desprinse dintr-o parodie britanică. Cum aș fi putut să ignor un roman în car...[Read More]
Știți cum reacționez când un roman îmi este recomandat zi de zi, noapte de noapte? Când îmi apar la interval de câteva ore notificări, recenzii, impresii și laude, toate promițându-mi o lectură minunată, de neuitat? Îl ignor. Îl ascund în bibliotecă, aștept să treacă hype-ul, apoi îl savurez în tihn...[Read More]
La sfârșitul secolului al XIX-lea (New York), protejat de o societate depravată și lipsită de umanitate, un criminal își privește cu nostalgie și tristețe „opera”. A pregătit cu meticulozitate scena, trupul, mesajul și simbolurile, păstrând drept amintire un țipăt mut și un suvenir ce va îngrozi și ...[Read More]
Orice prietenie are o limită pe care nu trebuie să o depășești. Sunt permise glumele nevinovate, tachinările și surprizele neașteptate, până și altercațiile și disputele, cât timp sunt repede rezolvate. Ignori un flirt inocent și o privire insistentă, însă devii precaut când ochii tăi se opresc asup...[Read More]
Am o „slăbiciune” pentru thrillere întunecate, anchete desprinse din filme de groază, antagoniști diabolici și plot twist-uri macabre. Criticii și „gurile rele” vor spune că prefer literatura ușoară, de duzină, potrivită ca lectură de weekend sau de vacanță, de parcă doar Agatha Christie a descoperi...[Read More]
Știți cum reacționează un rechin când simte mirosul sângelui? Cum își adulmecă prada și o atenționează din timp de pericol, savurându-i teama, un aperitiv ce îl pregătește pentru marele ospăț? Dacă ignori țipetele și urmările festinului, diferența dintre un rechin înfometat și o cititoare dependentă...[Read More]
Am citit sute de thrillere și de romane polițiste, însă puține se compară cu Victimă fără chip, debutul lui Stefan Ahnhem, la nivel de violență și tortură. Un criminal în serie meticulos și înfricoșător de inteligent. Un șir aparent nesfârșit de victime, crime simbolice, păcate din copilărie. Un jur...[Read More]
Dezastrul, moartea și violența o urmăresc pretutindeni pe Helen Grace. Credeam că Ghici cine moare primul o să rămână romanul meu preferat din serie, însă Băiatul pierdut mi-a amintit că M.J. Arlidge este un autor nemilos și realist, care își testează în permanență personajele. Nu le iartă greșelile...[Read More]
„Dacă un om nu-ți răspunde când îi vorbești și niciodată nu deschide vorba, curând uiți că există.” Întotdeauna voi alege un fantasy în detrimentul unui thriller, însă disputele dintre cele două genuri literare au devenit neașteptat de strânse în ultimele luni. O serie fantasy îmi va exploata imagin...[Read More]
„Le salvezi viețile pentru o viață care nu merită trăită.” O plasă metalică, acoperită cu material negru. Microfoane și boxe montate lângă paturi. Ustensile ruginite și tacâmuri crăpate. Pete de sânge, pe trepte și pereți, ecourile unui cămin distrus. Bentițele îi protejează de creaturi și le fură v...[Read More]