Fetele dispărute din Paris · Pam Jenoff

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
8.5

Grozav

10

User Avg

Fetele dispărute din Paris · Pam Jenoff
Fetele dispărute din Paris · Pam Jenoff

1946, Manhattan. Într-o dimineață, în timp ce trece prin gara Grand Central pe drumul spre serviciu, Grace Healey găsește o valiză abandonată ascunsă sub o bancă. Învinsă de propria curiozitate, Grace deschide valiza, în care descoperă o duzină de fotografii – fiecare a altei femei. Într-un moment de impulsivitate, Grace ia fotografiile și părăsește imediat gara. Află curând că valiza îi aparține unei femei pe nume Eleanor Trigg, lidera unei rețele de agente secrete din Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Goodreads: 3.88

Sunt momente în care refuz să cred. Refuz să cred ororile săvârșite în războaie. Ura. Furia. Violența. Nepăsarea. Sabotajul. Sunt anumite perioade ale istoriei despre care îmi este foarte greu să citesc: Al Doilea Război Mondial este „slăbiciunea” mea, my Achilles’ heel. Nu știu să explic de ce mă tulbură atât de mult acest capitol din trecut. Istoria e sângeroasă, indiferent ce secol alegi. Fiecare roman, fie de ficțiune sau de non-ficțiune, îmi amintește cât sunt de norocoasă că nu am trăit într-o perioadă în care oricine ar fi putut să îmi fie dușman sau să îmi dorească răul, iar Fetele dispărute din Paris nu este o excepție de la regulă.

S-au scris mii de articole și cărți. S-au făcut zeci de filme, miniserii și seriale. Însă niciodată nu vor fi elucidate toate enigmele lăsate în urmă. Conspirații, alianțe secrete, trădări și atât de multă moarte. Atât de multe sacrificii. Numărul victimelor colaterale este înspăimântător de mare, partizani și membri ai rezistenței ce și-au riscat viețile pentru pace și un viitor mai bun. Poate că există un dosar cu numele lor imprimat pe el, o medalie atârnată deasupra poliței din sufrageria urmașilor, însă mintea noastră poate să rețină doar ceea ce i se permite să afle, agățându-se de legende, de eroii și criminalii de război aflați mai mult în umbră sau în spatele unui birou, lideri politici, conducători și generali ce ne-au șocat sau uimit prin brutalitatea sau curajul arătat; dar, din când în când, până și ei au fost nevoiți să pășească pe câmpul de luptă.

Presiunea fiecărei decizii trebuie să fi fost imensă. La prima vedere, alegerea pare ușoară: soldatul trimis pe teren este adevăratul erou, pentru că se află în bătaia focului, înconjurat mereu de dușmani. El doarme cu un ochi deschis în fiecare noapte și trăiește în teamă și incertitudine, el se infiltrează și se află la mila unor străini, care ar putea să-i dezvăluie identitatea în orice clipă, salvându-și astfel familiile de furia nemților. Dar cât de ascuțită, cât de înnebunitoare este grija celor aflați în siguranță, care nu primesc timp de zile întregi mesaje de la cei plecați în misiune? Care dorm în birouri și cunosc pe dinafară fiecare aspect al misiunii, care sunt nevoiți să aibă mereu un plan de rezervă și sunt conștienți că un ordin greșit sau întrârziat poate reprezenta o condamnare la moarte? Oare nu merită toți să fie menționați? Amintiți?

Fetele dispărute din Paris sunt eroinele necunoscute ale Direcției de Operațiuni Speciale, sau DOS, trimise pentru a-i ajuta pe partizanii locali să se înarmeze și să reziste, să slăbească infrastructura în vederea invaziei Aliaților peste Canalul Mânecii. Misiunea lor este să-i destabilizeze pe nemți, să saboteze și să distrugă comunicații, căi ferate, linii de telegraf, echipamente din fabrici.

Deși ideea a fost privită cu suspiciune încă de la început, schimbarea este evidentă de îndată ce inițiativa propusă de Eleanor Trigg prinde contur.

Din păcate, nu toate fetele sunt pregătite pentru o astfel de misiune. Au nevoie de fiecare strop de inteligență, forță și abilitate pentru a evita capturarea și a supraviețui, mai ales cele trimise în Franța ocupată. Antrenamentul le-a oferit o imagine de ansamblu, dar nimic nu se compară cu viața și munca de pe teren, când nemții te urmăresc cu neîncredere sau transmisiunile radio încep să pară nefamiliare. Suspecte. Nu știi în cine poți să ai încredere sau dacă informațiile primite sunt autentice. Ești singură, izolată. Iar când partizanii încep să fie arestați din casele conspirative… refuzi să accepți adevărul.

Poate că au avut parte de un program de instrucție riguros, însă și-au petrecut cea mai mare parte a timpului în fața unui aparat de radio, învățând să fie radiotelegrafiste. Sunt mame, fiice și tinere ce se trezesc în mijlocul unor situații neprevăzute. Trebuie să improvizeze și să fie mereu în alertă, să surprindă subtilitățile fiecărui mesaj și să fie oricând pregătite să fugă, să distrugă aparatul de radio și să înghită otravă în cazul în care nemții le bat la ușă. Unele au intrat în panică și și-au uitat identitatea, dezvăluindu-și involuntar adevăratul nume. Altele au dispărut fără urmă încă din prima zi. Războiul este imprevizibil, iar mila este inexistentă, indiferent de ce parte a baricadei te afli. Sângele nu își schimbă culoarea dacă o crimă este folosită drept „lecție” pentru generațiile viitoare. Sângele nu își schimbă culoarea dacă lupți de partea Aliaților.

„Trebuie să te hotărăști dacă vrei să-ți riști viața, iar eu dacă pot să-ți dau voie.”

Eleanor Trigg s-a confruntat întreaga viață cu „obstacole”: este femeie, poloneză și evreică. Are o atenție meticuloasă pentru detalii și o memorie enciclopedică, însă este ciudată, stângace și severă, în egală măsură detestată și admirată de tinerele recrutate pentru DOS. Este înduioșătoare grija pe care le-o poartă acestor fete, cu toate că încearcă să mimeze indiferența și să își țină emoțiile sub control. Se atașează de ele, iar fiecare pierdere sau dispariție este o lovitură pentru ea, un eșec și o nouă povară ce îi apasă umerii. Le ocrotește ca un șoim, atât cât (se) poate, de la sute de kilometri distanță. Le numește mereu „fetele mele” și ar face orice ca să le protejeze și să le răzbune. Nu ai cum să nu prinzi drag de Eleanor, chiar și atunci când le intensifică antrenamentul sau le strecoară capcane în teste. Până la urmă, trebuie să fie pregătite pentru orice.

Viețile a trei femei, Eleanor, Grace și Marie, se intersectează în Fetele dispărute din Paris, un roman de ficțiune istorică alert și captivant, cu o morală complicată și un mesaj brutal de onest la final. Poate că detaliile macabre sunt slab schițate, însă suferința este mereu prezentă. Pam Jenoff nu se axează pe scenele dure, când tortura pare să devină un joc și o plăcere, pe condițiile mizere din lagăre sau povești de dragoste nemuritoare, ci pe legăturile dintre femei, prietene, aliate, surori și soldați, care își jertfesc libertatea și luptă până la ultima răsuflare, dând naștere unui mister ce îi va schimba pentru totdeauna viața lui Grace Healey. Singura mea „plângere”, dacă poate să fie numită așa, este că mi-ar fi plăcut ca personajele să fie mai bine dezvoltate. De asemenea, avem doar personaje albe și negre, bune și rele – contrastul e puțin exagerat.

„Churchill le spusese să arunce Europa în flăcări, dar crudul adevăr era că fuseseră arși mulți nevinovați.”

New York. 1946. Când descoperă o valiză abandonată sub o bancă din gara Grand Central, curiozitatea o îndeamnă pe Grace să o deschidă: în interiorul ei găsește o duzină de fotografii, fiecare a altei femei, câteva purtând uniformă. Cine sunt Fetele dispărute din Paris? Și ce s-a întâmplat cu ele?

Uneori, fuga ne salvează. Uneori, trebuie să o luăm de la capăt, să mințim și să ne ascundem. Așa cum a făcut și Grace. Lucrează la un cabinet de avocatură pentru imigranți, trăiește într-o locuință modestă și se gândește cu vinovăție, regret și dor la întâmplările petrecute cu o noapte în urmă, la greșeala ce a condus-o la gară, unde o femeie a fost ucisă. Fotografiile încep să o bântuie. Grace nu-și poate explica de ce trebuie să afle ce s-a întâmplat cu cele doisprezece femei ce îi întorc sfidător privirea, provocând-o să le descopere poveștile. Dar știe că nu se va opri până ce nu va primi toate răspunsurile.

„Dar adevărul era că, atunci când e vorba despre durere, fiecare persoană este singură, ca o insulă.”

Marie Roux este un diamant neșlefuit: poate că și-a găsit târziu curajul, dar a îndrăznit să riște, sperând să-i ocrotească pe cei pe care i-a iubit. A pierdut și a câștigat, s-a îndrăgostit și a luptat. Probabil că a fost tânăra cu cele mai slabe șanse de izbândă, fiind mereu prea blândă, prea naivă, prea bună, însă războiul te schimbă. Suferința te distruge. Și dragostea te înalță. Fără niciun dubiu, este the underdog; chiar și așa, și-a depășit limitele, și-a ținut fruntea sus în situații-limită și a sperat până-n ultima clipă că există o șansă, oricât de mică, de neverosimilă, ca binele să învingă răul.

Fetele dispărute din Paris ne reamintește de Nacht and Nebel, directiva Noapte și ceață elaborată de însuși Adolf Hitler, care îi viza pe activiștii politici și pe „susținătorii” rezistenței în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Victimele care dispăreau în urma acțiunilor Noapte și ceață nu mai erau găsite niciodată. Când personajele vorbesc despre program, o să simți un gol în stomac. De fiecare dată când este pomenit într-un roman sau într-un film, reapare un sentiment confuz: șocul. Directiva nu îmi este nici pe departe necunoscută, însă nu pot să nu mă gândesc la victime. Existența lor a fost ștearsă. Pur și simplu.

Grace Healey mi-a amintit că, uneori, trebuie să îți scrii singură povestea, fără să-i lași pe ceilalți să te îndrume. Marie Roux mi-a transmis un secret, pe care nu am să ți-l dezvălui. Eleanor Trigg m-a impresionat până la lacrimi, eroină, supraviețuitoare și mamă pentru zeci de tinere curajoase. Vesper, liderul rețelei din Franța, pe care abia acum îl pomenesc, mi-a furat inima, așa cum era de așteptat. Iar Fetele dispărute din Paris mi-au furat timp… și mă bucur că au făcut-o.

P.S.: Dacă vreți să citiți mai multe despre adevăratele agente DOS, autoarea ne recomandă două volume: A Life in Secrets: The Story of Vera Atkins and the Lost Agents of SOE și Spymistress: The True Story of the Greatest Female Secret Agent of World War II. Iar eu vă recomand serialul The Bletchley Circle (trust me!).

8.5

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader