Nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt în acea dimineață la River Point. Cinci tineri au plecat la vânătoare. Doar patru s-au întors. Nici unul nu vrea să spună cine a tras glonțul care l-a ucis pe prietenul lor, Grant.
Kate Marino, elevă în ultimul an de liceu, face practică la birourile procuraturii. Prim-procurorul districtului îi dă șefului ei, domnul Stone, cel mai important caz care a existat în orășelul lor. În ciuda faptului că probele îi incriminează pe cei patru, prim-procurorul face presiuni să fie clasat cazul.
Motivată de scopuri personale pentru a ajuta să se facă dreptate, Kate încearcă să afle care sunt secretele băieților, fără să îl dezvăluie însă pe al ei. Pe măsură ce investighează cazul alături de domnul Stone, pentru tânără devine tot mai limpede că accidentul din dimineața aceea nu a fost o întâmplare și că, dacă nu descoperă adevăratul criminal, viețile mai multor oameni vor fi în pericol, inclusiv a ei.
Goodreads: 4.09
Orice prietenie are o limită pe care nu trebuie să o depășești. Sunt permise glumele nevinovate, tachinările și surprizele neașteptate, până și altercațiile și disputele, cât timp sunt repede rezolvate. Ignori un flirt inocent și o privire insistentă, însă devii precaut când ochii tăi se opresc asupra unei fotografii rătăcite: atunci se destramă iluzia și afli că ai fost înșelat și manipulat. Atunci te lași distras de amintiri și recunoști semnalele de alarmă. Atunci se spulberă mitul prieteniei și citești primul capitol din Asta e povestea noastră.
După un reading slump îndelungat „mulțumită” romanelor Călărețul de aramă și Lanțul, salvarea a venit de la autoarea Ashley Elston și de la un thriller romantic. Știam că romanul o să fie guilty pleasure și alegerea perfectă pentru o zi de weekend: sinopsis intrigant, o copertă ce îți șoptește sacrificii, trădare și răzbunare, o crimă, o anchetă și o armă ce „a strâns” amprente de la toți suspecții, facilitând un caz inedit pentru prim-procurorul districtului, nerăbdător să paseze răspunderea și să uite de tragedia din River Point.
Printre SMS-uri, stenograme însoțite de comentarii privind limbajul trupului, declarații contradictorii, capitole scrise din perspectiva criminalului și o serie de farse scăpate de sub control, trebuie să afli de ce și de cine a fost împușcat Grant Perkins. La vânătoare au participat doar cei mai buni prieteni ai victimei: 4 suspecți, 4 secrete, 4 motive. Dar de ce ar fi vrut cineva să-l ucidă pe băiatul-de-aur? Era amuzant, iubit și admirat, sufletul petrecerii și un prieten de nădejde. Prea aproape de perfecțiune, dacă mă întrebi pe mine.
Moartea lui deschide Cutia Pandorei în River Point. Aparențele pot să fie foarte înșelătoare; la prima vedere nu observi ochii roșii, vânătăile, nivelul de violență ce descrie competiția acerbă dintre elevi, abuzul, rușinea, insultele, umilirea publică și viciile. Drogurile, alcoolul și pariurile denotă un stil de viață în care durerea este ascunsă, iar temerile-s respinse.
Adolescenții sunt plictisiți și dependenți de adrenalină, vor să renunțe la inhibiții, să provoace și să îmbrățișeze riscul, protejați de reputația părinților și de banii care „sar” din buzunar în buzunar, din cont în cont, până când toate problemele sunt înlăturate din ochii publicului. Își neglijează sau ignoră viitorul în așteptarea următoarei petreceri, dornici de o „dramă”, fericiți că nu sunt ei cei împinși în lumina reflectoarelor și sursa bârfelor răspândite în pauza de prânz.
„Ceilalți nu știu ce să creadă despre noi.
Ne studiază.
Se tem de noi.
Vor să fie ca noi.”
John Michael Forres. Logan McCullar. Henry Carlisle (nu sunt singura care s-a gândit la Twilight, nu?). Shepherd Moore. Îi recunoști oriunde pe băieții din River Point. Sunt chipeși, misterioși, provin din familii privilegiate și par să aibă lumea la picioare. Stai, stai, nu te entuziasma prea tare: există și o parte rea: sunt periculoși, iar unul dintre ei este un criminal. Trebuie să le ignori glumele, propunerile și avansurile, să păstrezi distanța și să aștepți emiterea sentinței.
Nu poți să-i desparți sau să îi prinzi cu minciuna. Și-au însușit toate rolurile din piesă: sunt regizori, producători, scenariști și actori. Par să dețină controlul, chiar și atuurile lipsă, dar au și momente de slăbiciune, când răbufnesc, se tem sau le permit celor din jur să vadă cât de fragilă a devenit legătura dintre ei. Prietenia amenință să se prăbușească, fisurile se înmulțesc, iar neîncrederea și paranoia formează o alianță ce ar putea să le ofere procurorilor dovezile lipsă și un motiv pentru crimă.
Capitolele din perspectiva criminalului sunt foarte intrigante, însă „vocea” devine ușor de recunoscut după ce te obișnuiești cu personalitățile suspecților. Adevărul e că vei ajunge să emiți un număr impresionant de teorii, fiindcă toate sunt posibile în Asta e povestea noastră. Nu te ajută nici întâlnirile clandestine, cele două „tabere” proaspăt formate, bătăile, SMS-urile, stenogramele (vibe à la Marile minciuni nevinovate), amenințările și furișatul în exces, cele mai multe dovezi/întâmplări fiind imortalizate pe cameră de Kate Marino, eleva care face practică la birourile procuraturii și are propriile motive ca să descopere adevărul și să-l vadă pe criminal în spatele gratiilor.
Ashley Elston construiește o rețea de secrete și minciuni ce amenință să fie distrusă din prea mult exces de zel. Sunt prea multe indicii și un singur personaj iese (greșit) în evidență în stenograme și conflicte, în timpul orelor sau când citești gândurile și intențiile criminalului. „Surpriza” de la final, chiar dacă nu este șocantă, este eclipsată de o dezvăluire timpurie, prima piesă din puzzle-ul reprezentat de Grant Perkins (m-a luat prin surprindere și a fost un twist ce ar fi putut să fie mai bine exploatat).
Cursa pentru prinderea vinovatului e intensă și alertă, așa că îți recomand să nu ai planuri timp de 2-3 ore. Am citit Asta e povestea noastră fără pauze, căutând cu meticulozitate veriga slabă din grup (nu știu cum să-mi explic „viziunea”, dar am avut impresia că băieții din River Point sunt personajele din Frăția Corbilor abandonate în Riverdale), dezamăgită de un singur aspect: povestea de dragoste.
Știu că este roman YA. Știu că 90% din cărți au nevoie și de o poveste de dragoste. Dar ar fi fost atât de rău dacă that insta-whatever-it-was ar fi fost înlocuit cu un slow burn potrivit pentru un thriller? Give me passion. Desire. Even an obsession. Orice, însă nu zahăr și dialoguri forțate, momente romantice seci și promisiuni lipsite de noimă, absurde chiar și atunci când ai șaptesprezece ani și the bad guy încă reprezintă o dorință vinovată (și păcătoasă).
Of, Kate… aveam așteptări mai mari de la tine. Lucrezi la biroul procuraturii, ești implicată în caz și te lași vrăjită de un băiat din River Point. Compromiți ancheta și orice șansă ca Grant Perkins să fie răzbunat. Nu vrei să se facă dreptate? Nu ești de partea justiției? Ești matură, ambițioasă și talentată, ai o mamă care te susține orice ar fi și un mentor simpatic (și nedrept ignorat de autoare), iar tu ești dispusă să renunți la tot pentru un clișeu „ambulant”, care ar putea să te ucidă la următoarea întâlnire nocturnă? Of, of și încă o dată of. Irezistibili sunt băieții ăștia din River Point.
„Surprind lucruri obișnuite din viața reală și încerc să găsesc ceva extraordinar în ele. Vreau ca orice fotografie pe care o fac să spună o poveste.”
O crimă. O anchetă. O vânătoare. Și patru suspecți. Cu „ecouri” din Marile minciuni nevinovate, Unul dintre noi minte și De veghe între lumi, Asta e povestea noastră este o parabolă despre prietenie, încredere, corupție și influența rețelelor de socializare. Ashley Elston încearcă să îngroape cititorul în dovezi, SMS-uri, stenograme și declarații contradictorii, protejându-i pe misterioșii băieți din River Point, o imagine distorsionată a celor patru muschetari, care nu par foarte încântați de motto-ul Toți pentru unul și unul pentru toți.
Până la urmă, dacă vrei să scapi de închisoare, îți sacrifici prietenii și minți cu nerușinare. Pentru că nimeni nu știe ce s-a întâmplat la acea sesiune de vânătoare… nu-i așa?
