La cinci pași de tine (2019) · Five Feet Apart

Cronici Filme
Comandă cartea
8

Grozav

10

User Avg

La cinci pași de tine (2019) · Five Feet Apart
La cinci pași de tine (2019) · Five Feet Apart

Doi tineri care se luptă cu o boală ireversibilă care se întâlnesc și se îndrăgostesc pe holurile unui spital au de ales între a sta tot timpul la o distanță de cinci pași unul de celălalt, pentru a nu se contamina reciproc cu eventuale infecții, sau de a-și trăi viața și a cunoaște iubirea făcând un pas mai aproape unul de altul.

Premiera în România: 03. 05. 2019

Gen film:, An lansare film:Regizori:Actori:, , Rating:Distribuitori:

Când ești tânăr și sănătos, Moartea pare un adversar îndepărtat. Îi accepți existența, știind că înfruntarea finală va avea loc peste zeci de ani, după numeroase călătorii, deziluzii și ambiții, inimi frânte și zâmbete furate în miez de noapte. Îi ignori prezența, chiar și atunci când vrea să te sperie, amintindu-ți cât de fragilă, imprevizibilă și nedreaptă poate să fie viața. O menții La cinci pași de tine și te gândești la orașe îndepărtate, preparate exotice și următoarea aventură. Sau la un transplant de plămâni, dacă ești Stella Grant, Will Newman sau Poe Ramirez.

Am citit cartea cu câteva zile înainte de vizionarea de presă și trebuie să îți fac o mărturisire: nu mă așteptam să îmi placă de mult. Nu este o capodoperă a literaturii, însă nici nu încearcă să fie. Este o poveste tristă și înduioșătoare, care te încurajează să te bucuri de libertate, să le spui celor din jur că-i iubești, să fii curajos, îndrăzneț și curios, să îți testezi limitele și, poate cel mai important, să trăiești. Nu pentru părinți, prieteni sau iubit/iubită. Pentru tine. Fiindcă meriți și poți mai mult.

Știai că fibroza chistică este uneori numită „boala celor 65 de trandafiri”? Numele a fost creat de un băiețel care și-a auzit mama vorbind la telefon despre problemele lui de sănătate. Numele bolii (cystic fibrosis) are o pronunție asemănătoare cu cea a expresiei sixtyfive roses în limba engleză, însă mă îndoiesc că informațiile îi sunt necunoscute Stellei Grant (cine credeți că a adăugat informațiile pe pagina de Wikipedia?).

Miros persistent de dezinfectant, mâncare absolut delicioasă (nu sunt ironică – milkshake-uri și budincă de ciocolată la discreție), asistente amabile și atente, prieteni aflați la câteva uși distanță, o piscină, un acvariu și cel mai enervant băiat pe care l-a cunoscut vreodată. Așa arată o zi din viața Stellei Grant (Haley Lu Richardson), obișnuită de mică să locuiască pentru perioade îndelungate în spital, să crească printre tuburi de medicamente, perfuzii și alarme ce o atenționează că Moartea se află în apropiere și are de făcut o vizită la domiciliu.

Dacă vrei să o cunoști pe Stella, să înțelegi de ce este atât de dependentă de ordine, liste și planuri, uită-te în camera ei. Uită-te la desenele și posterele ce îi sufocă pereții, la căruciorul cu medicamente, unde toate flacoanele sunt perfect aliniate, iar dozele sunt pregătite în avans, la caietul cu notițe uitat în mijlocul patului și la înregistrările salvate în laptop, micul ei jurnal ce poate să fie urmărit pe Youtube, unde fibroza chistică nu o poate împiedica să zâmbească, să râdă și să își dorească mai mult.

Stella se agață cu o sete inumană de fiecare gură de aer. Trăiește pentru părinții ei, care o împovărează cu griji și temeri, în loc să o ajute să zâmbească și să o cruțe de o suferință adițională. M-a durat egoismul mamei, care pune atât de multă presiune pe un copil aflat întotdeauna la câteva zile distanță de o infecție sau de o operație. M-a revoltat lașitatea unui tată, mult prea distras de problemele din familie pentru a deveni stânca de care are nevoie propria sa fiică, nevoită să-l încurajeze și să-l susțină prin fiecare apel sau mesaj, aproape rușinată să-i împărtășească adevărul, că are nevoie de el și nu poate să fie mereu adultul dintre cei doi.

Este primul film în care o văd pe Haley Lu Richardson și mi-a rupt inima în mii de bucățele când a început să plângă. La cinci pași de tine nu este o alegorie de momente exagerat de dramatice și de scene ce te obligă să îți acoperi ochii pentru a nu izbucni în plâns în sala de cinema, însă este un film care știe când și cum să te lovească.

Richardson ne prezintă un arhetip foarte cunoscut în primele șaizeci de minute (fata cuminte și bună-la-toate, care respectă toate regulile și știe întotdeauna ce să spună), apoi își împinge personajul peste limită. Un eveniment tragic îi deschide cu brutalitate ochii Stellei, care devine conștientă că niciun tratament nu o poate salva de o boală fatală. Abia atunci izbucnește și prăbușirea ei este cutremurătoare. Îți este milă de ea și vrei să o îmbrățișezi, să o asiguri că are toate șansele să beneficieze de un transplant de plămâni și să își prelungească viața, dar cum poți vindeca o inimă frântă de durere, ce sângerează pentru toți anii pierduți într-un spital, departe de toți cei pe care îi iubește și care au nevoie de ea la fel de mult pe cât are și ea nevoie de ei?

Pacienții cu fibroză chistică suferă în fiecare zi, însă Will Newman (Cole Sprouse) știe că viața lor nu trebuie să se rezume doar la spitale, tratamente, operații, pastile, analize și halate albe. Așteaptă cu nerăbdare să împlinească optsprezece ani și să călătorească, să fie un turist și un aventurier, nu un pacient purtător de o bacterie mortală. Pentru Stella, el este o problemă și o amenințare. Ar putea să o contamineze printr-o simplă tuse, să îi răpească involuntar orice șansă pentru a-și prelungi viața. Mintea îi spune să stea departe de Will și să nu se implice, însă inima o trădează, o pune în pericol și îi amintește că are dreptul să iubească și să fie iubită.

Într-o scenă în care nu știi dacă să râzi sau să plângi (răspunsul corect este amândouă în același timp), Stella se transformă într-o infractoare și înfruntă fibroza chistică: dacă pacienții sunt sfătuiți să mențină între ei o distanță de șase pași, ea micșorează limita și bifează o victorie mică, dar însemnată, un pas care îi confirmă statutul de hoț și dorința de a-l cunoaște mai bine pe Will, care o sfidează și o provoacă fără nicio intenție ascunsă, sătul de reguli și limite.

Nu mă uit la Riverdale, însă m-aș închide o săptămână în casă pentru o sesiune de binge-watching. Motivul? Cole Sprouse. Găsește pe cineva care se uită la tine așa cum Cole Sprouse o privește pe Haley Lu Richardson. Cu venerație, patimă și iubire. Cu respect, speranță și teamă. Cu suferință. O suferință atât de puternică, încât devine palpabilă în momentele în care Will și Stella sunt despărțiți printr-un perete sau ecran, când el își respinge sentimentele, conștient de cât de mult rău ar putea să îi facă dacă nu-și controlează impulsurile și îndrăznește să se apropie prea mult de ea.

Evit filmele cu adolescenți și/sau dramele romantice. Îmi plac pe moment, apoi le analizez excesiv de mult, clișeu cu clișeu, și le uit. La cinci pași de tine nu este o poveste originală (pot auzi strigătele din spate: Sub aceeași stea), însă Sprouse și Richardson știu cum să te câștige de partea lor și să transforme spitalul într-un parc de distracții și un tărâm plin de surprize. Will și Stella sunt tineri, îndrăgostiți și condamnați, dar te vor uimi prin jocuri, ghicitori și momente emoționante, prin mărturisiri șoptite, liste neterminate și o poveste de dragoste ce nu rămâne captivă între pereții unui spital, sufocată de dorințe și atingeri interzise. Oh, cât de nedreaptă și crudă este viața!

S-ar putea să te îndrăgostești de Will și să încalci limita celor cinci pași. S-ar putea să râvnești la curajul Stellei și să îi urmărești de zeci de ori videoclipurile, căutând piesele lipsă din puzzle, desenele ce au dispărut de pe pereți. Și s-ar putea să îl furi pe Poe, veșnic îndrăgostit și impulsiv, atât de trist că niciodată nu va putea să-și îmbrățișeze cea mai bună prietenă, încât sunt șanse mari să te îneci cu sucul și să pornești o cruciadă împotriva fibrozei chistice.

Nu lăsa primele treizeci de minute să îți scadă entuziasmul pentru film. Știu că acțiunea nu pare cursivă, iar scenele se termină brusc, însă ascultă sfatul stimabilului Trahanache și ai puțintică răbdare. Încalcă regulile. Bucură-te de glume și de ironii, de îngeri de zăpadă și de luminițe. Cântă. Trăiește. Visează. Zâmbește. Iubește. Alegerea e a ta și nu se află La cinci pași de tine.

8

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader