Anna (2019)

Cronici Filme
6

Potrivit

7.2

User Avg

Anna (2019)
Anna (2019)

În Moscova anilor 1980, Anna este o femeie care are nevoie de o șansă. Societatea patriarhală în care trăiește nu îi prea oferă nicio șansă decât la a duce o viață de supunere. Într-o zi i se oferă ocazia de a lucra pentru KGB, sub aripa Olgăi (Helen Mirren), o femeie neîndurătoare. Curând descoperă că ea însăși este o asasină nemiloasă, în timp ce lucrează sub acoperire ca fotomodel.

Premiera în România: 19. 07. 2019

Gen film:, , An lansare film:Regizori:Actori:, , Rating:Distribuitori:

Sunt pretențioasă dacă îmi doresc un scenariu original sau un plot twist nou? Dacă nu cer prea mult, îmi este dor și de o scenă șocantă și imprevizibilă, care nu se folosește de violență și/sau de sexism pentru a ilustra cât de nedreaptă a fost sau este în continuare societatea cu privire la femei, imigranți și minorități. Este aproape imposibil să elimini toate stereotipurile din filmele cu spioni, însă Anna ar fi putut să se ascundă în spatele clișeelor sau să le folosească pentru a ne întinde o capcană, oferindu-ne în ultimele minute acel je ne sais quoi îndelung așteptat.

Încep să îmi pierd încrederea în Luc Besson. Nu-mi dau seama dacă și-a pierdut muza sau încearcă să împrumute idei și stiluri noi, sperând să găsească rețeta sigură pentru un blockbuster. A fost aspru criticat pentru Valerian și Orasul celor o mie de planete (nu mi s-a părut chiar atât de rău, dar așteptările mele au fost minime și benzile desenate au rămas necitite) și Renegații (pe care l-am evitat după toată „ura” acumulată în timp record); chiar și așa, am mers să văd Anna sperând să-l redescopăr pe scenaristul responsabil pentru Léon, Nikita și Al cincilea element. În plus, Luke Evans și Cillian Murphy? Sold.

Moscova. Anii ’80. Viața Annei (Sasha Luss) nu îți este necunoscută: o tânără frumoasă și inteligentă, care trăiește de pe o zi pe alta, așteptând următoarea doză și/sau palmă. Prizonieră într-o relație toxică, Anna încearcă să își găsească libertatea și independența, însă încercările ei sunt sortite eșecului după un lanț de evenimente nefericite, încheiate cu un asasinat, un discurs despre intersecții și alegeri, o șansă nesperată și un contract de muncă de 5 ani cu KGB-ul (all inclusive, desigur).

Îți pare cunoscut scenariul? Nikita? Natasha Romanoff? Dominika Egorova? Asemănările nu se opresc aici, însă, așa cum am spus și mai devreme, nu poți să înlături toate clișeele specifice genului. Nu sunt deranjante, chiar dacă intuiești cu treizeci de minute înainte deznodământul unei misiuni, dar ar trebui să existe o limită a absurdului; toate eroinele care știu să mânuiască o armă par capabile să ucidă în cinci minute 15-25 de bărbați, mercenari, veterani de război și asasini plătiți ce au o experiență net superioară, devenită brusc inutilă în momentul în care o întâlnesc pe ea.

Anna este un geniu nedescoperit: învață într-un an cât alții într-un deceniu, are talente ascunse, memorie eidetică, o predilecție aparte pentru limbile străine (nici nu se punea problema să nu fie poliglotă), citează timp de cinci minute din clasicii rușii (mi-am dat de câteva ori ochii peste cap, am și eu limitele mele), are un noroc ce sfidează orice logică („răsplata” pentru ghinionul din trecut?) și toți sunt îndrăgostiți/fascinați/atrași de ea, asasina care lucrează sub acoperire ca fotomodel. Am uitat să menționez în CV: este o jucătoare excelentă de șah.

Scepticismul meu s-a dublat când am aflat că Sasha Luss urma să fie Anna; știu că nu este frumos să ai o părere preconcepută despre o actriță, însă sunt foarte puțin artiști care excelează în mai multe domenii. Background-ul ca fotomodel și copilăria în Moscova o recomandau drept o candidată potrivită pentru rol; în plus, reușește să fie emotionless 95% din timp, o calitate must-have dacă ești asasin, dar un defect greu de ignorat atunci când lucrezi sub acoperire și încerci să-ți păcălești și să-ți seduci viitoarele victime. Pe scurt: nu este credibilă.

Dacă nu vrei să fii răutăcios, s-a descurcat acceptabil în primul ei leading role. Sasha Luss are câteva sclipiri de moment, ajutată de Helen Mirren și Cillian Murphy, însă nu este convingătoare în rolul Annei. Asasina nu știe când să fie seducătoare sau vulnerabilă, când să renunțe la privirea de gheață și masca de poker face, când să fie emotivă, să țipe sau să plângă, de parcă nu vrea să depășească o limită autoimpusă. Se încăpățânează să păstreze aerul unei tinere arogante și plictisite sau să aibă reacții teatrale și exagerate, un comportament ce, surprinzător, nu ridică semne de întrebare nici în rândul agenților KGB, nici în cadrul echipei CIA ce o urmărește îndeaproape, așteptând o greșeală pentru a-i pune cătușele.

Luke Evans și Cillian Murphy reprezintă KGB-ul, respectiv CIA-ul. Nu o să insist prea mult pe accentul rusesc adoptat de Evans, pentru că abia am reușit să-l uit. Am crezut că a trecut de rolurile în care îi este pus în evidență (mai mult) fizicul/statura (Fata din tren, Immortals), mai ales după surpriza minunată reprezentată de producția TNT The Alienist și entuziasmul cu care l-a interpretat pe Gaston în Frumoasa și bestia. Anna este o alegere nefavorabilă, doi pași în urmă. Scenariul nu-i oferă nicio provocare, pare că are tot timpul mâinile legate la spate și un cuțit înfipt între coaste când vorbește. Nu mai spun de scenele cu Sasha Luss, în care Evans trebuie să fie vulcanic și pasional, dar reușește să fie ridicol și mai nerăbdător ca un adolescent aflat la pubertate.

Cât despre Cillian Murphy… of, îmi este atât de dor de Thomas Shelby! Chiar și atunci când se află de partea justiției și își minte fără nerușinare colegii sau colaboratorii, Lenny Miller, personajul interpretat de Murphy, nu poate rezista tentației să încalce regulile și să se joace cu focul. Recunoaște impostorii și escrocii, are mereu un plan de rezervă și nu este impresionat de lacrimi de crocodil și de ochi inocenți, cel puțin nu în prima parte a filmului. Aveam așteptări mai mari de la personajul lui, însă cred că Murhpy are o slăbiciune pentru femeile blonde cu un trecut ascuns, forțate să-l păcălească sau să-l trădeze pentru a se menține în viață. E greu să-i reziști când devine vulnerabil și își mărește ochii, așteptând o nouă minciună, dar îi ierți defectele pentru că e fermecător și reușește să mențină filmul pe linia de plutire alături de Helen Mirren.

Anna trebuia să fie cel mai complex și interesant personaj: din păcate, „datoria” a căzut pe umerii lui Helen Mirren, vedeta din umbră. Este diabolică în rolul Olgăi, o femeie cinică și neîndurătoare, care nu acceptă ezitări, scuze sau povești lacrimogene de la asasinii pe care îi supraveghează. Trișează și manipulează cu o siguranță de invidiat, te citește ca pe o carte deschisă și nici măcar nu tresare atunci când este amenințată sau lucrurile scapă de sub control. Legătura dintre ea și Anna putea să fie altfel exploatată, însă Sasha Luss este surclasată fără drept de apel de Mirren, ce nu își dezamăgește fanii și savurează cu o plăcere vinovată puterea oferită de KGB.

Inițial, filmul nu pare să aibă o acțiune propriu-zisă sau un fir narativ bine conturat, un antagonist de înlăturat sau o misiune finală ce explică toate asasinatele, alianțele și flashback-urile care te enervează și te captivează în egală măsură. Dacă numărul lor ar fi fost redus sau dacă Anna nu ar fi mers pe premisa Oricine poate trăda pe oricine (da, m-am gândit la seria Regina roșie), deznodământul ar fi avut alt impact.

Toți încearcă să se folosească de Anna sau să o aibă la mână, fie că o șantajează, o amenință sau îi promit îndeplinirea celui mai frumos vis dintre toate: obținerea libertății. Vrea să scape de trecut, de KGB și CIA, să încheie o dată pentru totdeauna acest joc nesfârșit de șah. Lovitura ei de grație m-a luat prin surprindere și a fost o surpriză neașteptat de plăcută, cu toate că aș fi apreciat dacă Luc Besson ar fi păstrat scenariul original, în loc să ne ofere încă un flashback și o altă explicație cusută cu ață albă.

Înainte să intrăm în sala de cinema, eu și colegul meu Dreguș am făcut o listă cu clișeele pe care ne așteptam să le regăsim în Anna. Am bifat nu mai puțin de 7 în primele 15 minute, apoi s-a produs prima schimbare și am renunțat la listă, alegând în schimb să ne bucurăm de film și să nu râdem când asasina voia să fie nemiloasă. Poate că scenariul nu mi-a oferit acel plot twist mindfuck îndelung așteptat, însă, dacă nu ai așteptări prea mari și vrei un film enjoyable, recomand Anna pentru Helen Mirren și Cillian Murphy (mai ales dacă îți lipsește Peaky Blinders).

6

Potrivit

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader