Gold prezintă povestea unui prospector din lumea industrială a aurului. Prospectorul este cel care oferă aprecieri specializate în privinţa modului în care va evolua piaţa, câteodată în funcţie de acţiunile pe care chiar el (agenţia) le introduce. În filmul nostru, Matthew Mcconaughey lucrează la firma tatălui său, specializată în a oferi prospecte legate de noi resurse de aur. Cum funcţionează asta, este prin localizarea unui loc unde ar putea fi îngropate zăcăminte de aur şi alimentarea acţionarilor cu informaţii zilnice despre aspectele geologice din zonă.
Gold prezintă povestea unui prospector din lumea industrială a aurului. Prospectorul este cel care oferă aprecieri specializate în privinţa modului în care va evolua piaţa, câteodată în funcţie de acţiunile pe care chiar el (agenţia) le introduce. În filmul nostru, Matthew Mcconaughey lucrează la firma tatălui său, specializată în a oferi prospecte legate de noi resurse de aur. Cum funcţionează asta, este prin localizarea unui loc unde ar putea fi îngropate zăcăminte de aur şi alimentarea acţionarilor cu informaţii zilnice despre aspectele geologice din zonă.
Dacă aceste rapoarte indică aur, atunci acţionarii se vor grăbi să investească în agenţia care are proiectul de săpături pentru a obţine o parte valoarea totală a companiei după ce mina va fi exploatată. Într-adevăr, evoluţia activităţii este de o aşa natură încât investitorii participă agresiv încă dinainte de a se ajunge la mina prospectată, totul doar pe baza analizelor geologice ale pietrelor săpate în timpul efortului de descoperire. Dacă mina este într-adevăr descoperită, fereastra pentru noi cumpărători de acţiuni începe să se închidă şi apar doar acei câţiva jucători mari care vor să cumpere întreaga companie.
Acum că am făcut o introducere cât de cât suficientă pentru meseria protagonistului, să trecem la filmul în sine. Este inspirat dintr-o poveste reală, însă ficţiunea rescrie şi adaugă multe evenimente. Ceea ce nu este neapărat rău, iar în acest film funcţionează bine. Personajul lui Mcconaughey ajunge să conducă agenţia tatălui său după ce acesta din urmă moare, iar piaţa aurului se arată mult mai dură în următorii ani, astfel că-l aduce în pragul falimentului.
Visul despre o zonă din Indonezia fuzionează cu aventurile unui căutător de aur care a descoperit Cercul de Foc – un zăcământ imens de cupru, dar care nu reuşit să revendice nici o monedă de pe urma acestei descoperiri. Geologul ghinionist, interpretat de Edgar Ramirez, încearcă, câţiva ani mai târziu, să obţină investitori pentru un nou proiect, despre care el susţine că este o mină aur şi a cărei locaţie o intuieşte datorită caracteristicilor care l-au făcut să descopere şi Cercul de Foc.
Nimeni nu îl crede sau nu este pregătit să-şi asume cheltuiala, aşa că renunţă. În acest moment intră în scenă prospectorul nostru, care a visat întocmai zona intuită de geolog. Cei doi fac un parteneriat, căutător de sponsori şi conducător de săpături, şi pornesc în căutarea minei. De aici voi încerca să nu mai fac niciun spoiler, prin urmare concluzionez prin a spune că restul poveştii vizează aventurile celor doi în lumea lacomă a Wall Street-ului care îi decojeşte de fiecare strat de putere până rămâne doar ceea ce îi face să fie protagoniştii acestui film.
Îl vedem pe Mcconaughey transformat complet. Dacă pentru „Dallas Buyers Club” a ajuns numai pielea şi osul, pentru „Gold”, artistul a pus pe el 22 de kilograme, grăsime care ne este afişată ostentativ cu fiecare ocazie de nud. Şi-a confecţionat o semi-chelie şi a adăugat un dinte supra-dimentionat la dantura sa perfectă. În acest film, protagonistul a reprezentat urâtul, doar fizic, dar ne-a arătat, încă odată, frumosul artei actoriceşti a lui Mcconaughey. Pentru el am mers la film şi el a adus o întreagă dimensiune nouă, separată de ceea ce ar putea părea la început o variantă de „Wolf of Wallstreet”.
Pe lângă o bogăţie virtuală excesivă, filmul conţine şi propriile comentarii, originale, despre industrie, bani, societate şi natura umană. Aceasta din urmă este în majoritatea ei expusă de personajul lui Mcconaughey. Este relevant faptul că acest personaj, cât se poate de veridic în aspect, a fost doar alegerea actorului şi că nu are niciun corespondent în realitate. Transformarea lui este una din acele ficţiuni adăugate la poveste, dar care introduce realul în funcţie de care se cosntruieşte comentariul artistic.
Nici componenta temporală nu a fost cea reală – din anii 90’, acţiunea a trecut în 80’. Iar acolo unde pasaje din poveste au fost vagi, s-au construit episoade complet fictive. Sfârşitul este unul de acest gen, pe care nu vi-l voi strica, dar precizez că singurul aspect real este că, în afacerea iniţială, unul dintre parteneri a dispărut după ce compania a ajuns una dintre cele bogate. De asemenea, adevărat este şi contactul celor doi parteneri cu liderul totalitar al Indoneziei de atunci, preşedintele Haji Muhammad Suharto. Aici, meşteşugul scenriştiilor intervine doar parţial, afişând o legătură a partenerilor cu fiul acestuia.
Toate personajele din linia întâi au o autenticitate individuală care permite filmului să se trunchieze într-o multitudine de teme şi motive noi la fiecare mare schimbare a fazei planului narativ. Am apreciat personajul lui Bryce Dallas Howard pentru naturalul pur pe care îl duce în compoziţie. Ea este adevăratul aur al poveştii şi se comportă ca atare, fără a fi un clişeu unidimensional (e mai mult decât un non-gold-digger).
Per ansamblu, Goana după aur a fost un film bun, potrivit pentru toate tipurile de spectatori, şi spun asta pentru că mă situez la mijlocul lor, ca nivel de expectaţie, şi mi-a satisfăcut toate nevoile. Este amuzant, profund, trist, suprinzător şi toate acestea fără să fie complicat. Plus că e cam greu să mai găseşti un film slab cu Matthew Mcconaughey.
