După ce o tânără călugăriță își ia viața în condiții misterioase la o mănăstire izolată din România, înalții prelați de la Vatican hotărăsc să cerceteze incidentul. Astfel, în ciuda trecutului său destul de obscur, părintele Burke este trimis la mănăstirea Carta împreună cu o tânără novice, chiar înainte ca aceasta să își depună jurământul final.
Premiera în România: 07. 09. 2018
Frenchie: What’s the opposite of a miracle, Father?
A bântuit-o pe Lorraine Warren în The Conjuring 2 și s-a ascuns într-o fotografie în Annabelle: Creation. Ne-a vizitat în coșmaruri, ne-a urmărit „ascensiunea” în universul creat de James Wan, prinsă în rama unui tablou sau într-o viziune imposibil de uitat, în așteptarea momentului ei, când povestea avea să îi fie împărtășită, iar originile, într-un final, cunoscute. Călugărița Valak, un demon ce știe să exploateze la cote înalte un soundtrack pentru a-și face o intrare pe măsură, se întoarce în Călugărița: Misterul de la Mănăstire, o producție filmată în întregime în România (în doar 38 de zile).
După cele două „capitole” din The Conjuring și Annabelle, când mi-am dat seama (din fericire) că nu toate filmele de groază pot să înlocuiască parodiile și comediile americane, am călătorit alături de Părintele Burke (Demian Bichir) și Maica Irene (Taissa Farmiga) în 1952, în satul Biertan din Transilvania, la o mănăstire izolată din România, pentru a cerceta o sinucidere suspectă: o tânără călugăriță a comis păcatul suprem și s-a spânzurat.
Ca să îți faci o idee despre „experiența” mea în ceea ce privește filmele de groază, ultimul pe care l-am văzut a fost magnificul IT. Uneori, mă sperii foarte ușor, chiar și în cele mai previzibile momente, când știi de unde urmează să apară fantoma/creatura/demonul, însă principalele motive pentru care evit să urmăresc filme de groază sunt scenariul, bogat în plot holes și lipsit de originalitate, și interpretarea, de cele mai multe ori plictisită sau exagerată. Universul The Conjuring este diferit, bogat în povești macabre, fiind susținut de o distribuție puternică și de o cinematografie aparte (trebuie să recunoști că suspansul este perfect dozat, aproape palpabil în anumite momente).
Călugărița: Misterul de la Mănăstire este un prequel al universului The Conjuring, un câmp de luptă între cei vii și cei damnați. Filmul începe în forță, cu o scenă simbolică, un declanșator ce îți menține entuziasmul la cote înalte în primele 40-50 de minute, când ignori micile discrepanțe din scenariu, însă flashback-urile, dacă pot să fie numite așa, „adevărul” despre călugărița Valak și cine/ce reprezintă, rup ritmul acțiunii și aproape reușesc să distrugă finalul, perfect integrat în viziunea de ansamblu a regizorului, piesa lipsă din puzzle-ul The Conjuring.
Aparițiile călugăriței, aflate în contrast cu cele ale Măicuței Irene (viața și moartea, demonul și îngerul), sunt susținute de coloana sonoră sublimă realizată de compozitorul Abel Korzeniowski și de cromatica standard pentru astfel de comparații, clasicul alb-negru. Muzica explodează când umbra călugăriței alunecă pe scări sau se apropie de Irene, când silueta ei întunecată și înfricoșătoare pare să plutească pe culoarele mânăstirii.
Lumânările pâlpâie și se sting, crucile se întorc, sângele se strânge la baza scărilor, iar ușile rămân închise, „elemente de decor” ce au ajuns să definească filmele de groază în care sunt implicate exorcizările, Biserica sau însăși noțiunea de „religie”. Chiar dacă ești obișnuit cu astfel de „indicii”, călugărița are câteva surprize pregătite pentru tine: față de alte personaje emblematice, ea își anunță din timp prezența și îți oferă oportunitatea să te acomodezi cu trăsăturile ei demonice, cu ochi ce par să ardă ca focurile din adâncurile iadului, fără a diminua tensiunea și misterul din Călugărița: Misterul de la Mănăstire.
Contrastul alb-negru se răsfrânge și asupra celor doi protagoniști, Părintele Burke (Demian Bichir) și Maica Irene (Taissa Farmiga), între care se formează o legătură paternă neașteptat de puternică într-un timp atât de scurt. Bichir și Farmiga s-au înțeles de minune pe platourile de filmare, iar prietenia lor a fost transferată cu succes pe marile ecrane, o prietenie umbrită de secretele amândurora, bântuiți de propriii demoni.
Father Burke: I’m afraid there is something very wrong with this place.
Părintele Burke nu este doar un om credincios, ci și un vânător de demoni. Este calm, meticulos și răbdător, obișnuit cu astfel de îndeletniciri și cazuri, însă, pentru un reprezentant al Vaticanului și un soldat al Domnului, pierde din vedere câteva semne foarte grăitoare, are momente când ezită să își urmeze instinctul și nu pare surprins sau deranjat când nimic nu merge conform planului și interlocutorul său nici măcar nu se străduiește să își arate chipul.
Chiar dacă Maica Irene pare fragilă și mult prea tânără pentru a-i fi de ajutor, Părintele Burke observă aproape imediat că nu este o simplă novice. Este curajoasă, puternică și îndărătnică, își protejează cu ferocitate aliații, iar în momentele de panică reușește să se concentreze, să separe iluzia de realitate, pentru a câștiga un avantaj în fața călugăriței și a ajunge din ce în ce mai aproape de rezolvarea misterului. Taissa Farmiga, obișnuită deja cu supranaturalul absurd/extrem/macabru din American Horror Story, a investit atât de mult în personajul ei încât a avut coșmaruri pe durata producției.
În lupta împotriva forțelor răului intervine și Francezul, superstițiosul franco-canadian, un localnic care îi conduce pe cei doi protagoniști la mănăstire, el fiind și „norocosul” care a descoperit trupul călugăriței sinucigașe. Interpretat de Jonas Bloquet, un fan înfocat al filmelor The Conjuring, Francezul asigură o doză potrivită de umor. Are un simț al improvizației absolut fantastic și nu se sfiește să participe la o confruntare, chiar și dacă știe că are puține șanse de izbândă.
Trio-ul reușește de câteva ori să îți distragă atenția de la călugăriță, însă, oricât ai încerca, ochii tăi mereu vor căuta oglinzi, umbre și un artefact sacru, singurul care poate să o înfrângă pe Valak (și, implicit, să salveze România și restul lumii). Îmi pare rău că nu o să ne reîntâlnim cu această echipă: actorii ar fi meritat un scenariu mai complex, iar ciocnirile dintre credința Părintelui și scepticismul Francezului, „spaima” taților și a soților geloși, par să fie și pe placul dușmanului, care preferă să se joace cu ei și să îi tachineze, în loc să-i ucidă și să scape repede de o eventuală problemă.
Chiar dacă a fost filmat în întregime în România, limba noastră maternă este aproape absentă, cu excepția unui salut pasager pe o uliță prăfuită și a unor șoapte din interioul unei cârciumi, unde folclorul românesc este repede trecut cu vederea. Călugărița: Misterul de la Mănăstire oscilează între locațiile rurale, ce conferă o atmosferă autentică, și cele istorice, atât în București și în împrejurimi, cât și în Transilvania, în două castele din secolul al XIV-lea și într-un fort medieval abandonat, care susțin ambianța și misterul într-un decor gotic, unde culorile și lumina sunt absorbite de Valak.
Mai bun ca Annabelle, fără să se ridice la nivelul impus de primul film al universului The Conjuring, Călugărița: Misterul de la Mănăstire le răspunde fanilor la întrebări, dar le pierde susținerea la capitolele scenariu și cinematografie. Potențial a existat, actorii mi-au depășit așteptările, iar finalul este perfect, însă voiam ceva mai mult, un plot mai convingător și ceva nou, inedit, nu doar o reinterpretare a celebrei lupte dintre Bine și Rău.
