Încântat de experiența sa alături de răzbunători/Avengers, Peter revine acasă, unde locuiește împreună cu mătușa May (Marisa Tomei), evoluând sub directa supraveghere a noului său mentor, Tony Stark (Robert Downey Jr.). Peter încearcă să revină la vechea sa rutină zilnică – atras de gândul de a deveni ceva mai mult decât un simplu vecin cumsecade – dar atunci când apare Vulturul (Michael Keaton), un nou personaj malefic, acesta devine un pericol pentru toate lucrurile importante din viața lui Peter. Momentul său a sosit, pentru că el este pus la încercare pentru a deveni eroul care trebuie să devină.
“If you’re nothing without the suit, then you shouldn’t have it.”
– Tony Stark
A fost odată ca niciodată, acum parcă 2 milioane de ani, anul 2016. Și în 2016 apărea Captain America: Civil War (nu, nu am greșit filmele, pe cuvânt că aici scriu despre Spider-Man; legat de Civil War, găsiți aici o cronică numai bună de vă lasă gura apă scrisă de colega mea, Scoica, și de ale sale degete magice). În Civil War, printre Răzbunătorii periculoși prinși într-o luptă captivantă și tulburătoare, cât se poate de serioasă, pe viață și pe moarte, apare și un puștiulică roșu și albastru (pe a cărui apariție am așteptat-o ceva), entuziasmat, împiedicat și amuzant, ușor nepotrivit și parcă desprins dintr-o altă poveste.
Acest puști simpatic este versiunea din adolescență a renumitului Spider-Man, care, când nu aruncă pânze de păianjen în toate părțile, își zice Peter Parker. Interpretat în mod dibaci de Tom Holland, acest tânăr energic și amuzant mi-a atras imediat atenția și m-a făcut să îmi doresc să văd următorul film în care apare. Deși ușor nepotrivită printre Răzbunători (mai ales în cadrele copleșitoare de luptă unde intensitatea atingea cote maxime), această versiune a lui Spider-Man pentru mine se distinge clar din mulțime și nu pot decât să mă bucur că într-un timp atât de scurt putem să îl vedem în plina lui splendoare în Spider-Man: Homecoming.
”Peter Parker: So, to become an Avenger, are there like trials or an interview?
Tony Stark: You just don’t do anything I would do, and definitely don’t do anything I wouldn’t do. There’s a little grey area in there and that’s where you operate.”
Spider-Man: Homecoming îl surprinde pe Peter Parker imediat după lupta vieții sale alături de Răzbunători, când se găsește cu bagajele făcute și trimis acasă la mătușa sa, May (Marisa Tomei). Ajuns la viața sa prăfuită de zi cu zi, acesta refuză să revină la normalitate și își petrece timpul visând cu ochii deschiși la ziua foarte apropiată (speră el) în care va deveni unul dintre Răzbunători.
Școala și olimpiadele nu mai prezintă relevanță pentru tânărul Peter. Singura care îi mai captează interesul este frumoasa Liz (Laura Harrier) de la care uită adesea să-și mai mute privirea. Orele petrecute în liceu par totuși infinite și abia așteaptă să se termine pentru a-și arunca costumul pe el cu o viteză uimitoare și a încerca cu ceva stângăcie să le pună bețe în roate tipilor răi de la el din cartier… chiar și când aceștia nu sunt așa răi, de fapt. Umorul său se ivește cu fiecare prilej, spre deliciul spectatorilor.
”Spider-Man: Wait a minute. You guys aren’t the real Avengers. I can tell Hulk gives it away.”
[La un furt făcut de niște oameni care purtau măștile Răzbunătorilor]
Deși e împiedicat din fire, fără experiență și cu un entuziasm cu care face mai mult rău decât bine, totuși printr-o întâmplare divină, reușește să dea de ceva mai mult decât mici pungași de cartier și aici e momentul când viața prăfuită a sa redevine interesantă, iar fetele și petrecerile nu mai sunt singura chestie ce aduce puțină lumină.
Evoluția personajului este absolut uimitoare. Dacă la începutul filmului Peter Parker e doar un adolescent ușor stângaci, după ceea ce seamănă a fi cam 200 de peripeții mai târziu, dăm de un cu totul alt… adolescent. Nu vă zic mai multe, o să vă prindeți voi.
”Ned Leeds: Can you summon an army of spiders?
Peter Parker: No, man!”
Ned Leeds este partenerul și prietenul lui Peter de nădejde. Loial, amuzant și aparent neștiind cum să țină un secret, Ned îi descoperă latura ascunsă lui Peter absolut din greșeală, așteptându-și liniștit prietenul în camera acestuia goală când acesta din urmă decide să intre cu nonșalanță… prin fereastră și un pic pe tavan. Ce te așteptai să se întâmple, domnule Spider-Man, dacă ți-ai mutat temporar podeaua în tavan?
Perechea Peter Parker – Ned Leeds este una plină de umor și prietenie, ce prezintă și o altă latură a filmului, una mai umană, și te face să realizezi că a fi un prieten bun deja este o super putere.
”Tony Stark: What if someone had died?
Peter Parker: I was just trying to be like you.”
Tony Stark (Robert Downey Jr.) este mentorul lui Peter și ceea ce speră să devină „când va fi mare”. Deși nu își face prea mult simțită prezența (da, știu, nu e un film despre Răzbunători, dar totuși rolul său e mai șters decât mi-ar fi plăcut), Iron Man acționează ca un îndrumător și apare exact în punctele cheie în film.
”Adrian Toomes: Don’t mess with me. Because I will kill you and anyone you care about.”
Adrian Toomes este Vulturul, interpretat maiestuos de nimeni altul decât Michael Keaton. Fără a fi nevoie de alte prezentări sau introduceri inutile, Michael Keaton îi dă contur unui antagonist perfect, sigur pe sine, calculat și care știe exact ce vrea. Și vrea din plin, slavă atotrăufăcătorilor din filmele cu super eroi.
Spider-Man: Homecoming m-a surprins în mod plăcut, creând o atmosferă veselă și plină de umor din care nu aș mai fi vrut să plec. Cu o dinamicitate demnă de topul celor mai bune filme cu super eroi, filmul nu m-a lăsat deloc să mă plictisesc și m-a făcut să râd în hohote de mai multe ori decât m-aș fi așteptat. Momentele au crescut în intensitate pe măsură ce am avansat în acțiunea propriu-zisă a filmului și, exact când poți să tai tensiunea cu un cuțit, apare câte un moment plin de umor care să aducă dramatismul la nivelul solului.
P.S. Mic secret bonus: mă așteptam ca filmul să fie bun. Nu mă așteptam să fie ATÂT de bun. Mai are rost să vă zic că vi-l recomand?
