Pășiți prin ușile batante ale tavernei The Garrison către străzile din Birmingham, treceți de fabricile din care iese foc, mergeți de-a lungul canalelor și apoi mai departe, spre târgurile de cai de la marginea orașului. Bun venit în lumea Peaky Blinders! Ghidul oficial al celebrului serial Peaky Blinders. Plină de povești din culise și interviuri cu actorii și creatorii serialului. Din ordinul Peaky Blinders este prima carte oficială ce va conduce fanii serialului prin ungherele întunecate ale nemilosului serial.
Goodreads: 4.41
De fiecare dată când cineva mă întreabă care este serialul meu preferat, ca și când alegerea ar putea fi cu adevărat una ușoară, mă blochez. Câteva îmi vin imediat în minte. Altele devin din ce în ce mai încețoșate. Cumva, indiferent cât de multe producții aș vedea, Peaky Blinders o să se afle mereu în top, chiar și ignorând acele momente în care am fost la un pas să arunc cu ceva înspre ecran, furioasă și dezamăgită de reacțiile și lanțul (aparent) nesfârșit de trădări din familia Shelby. Iar acum, după ce am citit și „ghidul” oficial al serialului – Din ordinul Peaky Blinders – sunt tentată să-l revăd doar pentru a-mi aminti cât de înșelătoare au fost primele sezoane.
Intriga te seduce încă din primul sfert de oră: în 1919, o ladă cu mitraliere și muniție este furată din fabrica de armament Birmingham Small Arms, doar ca să ajungă (întâmplător, bineînțeles) în mâinile unei grupări infracționale conduse de familia Shelby, cunoscută în oraș drept Peaky Blinders. Îi recunoști fără probleme pe membrii bandei; sunt impecabil îmbrăcați, cu fiecare dungă a hainei la fel de dreaptă și tare precum lamele cusute în șepcile lor, cu papioanele și cravatele strânse bine în jurul gulerelor. Sunt periculoși, înspăimântători și lipsiți de milă. Sunt vicleni, inteligenți și imprevizibili.
Am o predilecție aparte pentru serialele macabre, dark & twisted. Black Sails. Penny Dreadful. Orphan Black. The Hauting of Hill House. Ripper Street. Raised by Wolves (ultimele 4 episoade mi-au spulberat speranțele pentru potențialul următorului sezon, dar, cine știe, poate că voi fi plăcut surprinsă). Am început să mă uit la Peaky Blinders în urma discuțiilor dintre doi prieteni. Erau atât de fascinați de serial, atât de captivați de atmosferă, decor și personaje, încât m-au impulsionat să renunț la tot ce urmăream în acel moment pentru a mă rătăci neștiutoare pe străzile întunecate din Birmingham.
Prin urmare, m-am ascuns pe aleile din spatele fabricilor, înconjurată de gunoaie, în timp ce o miasmă dulceagă umplea aerul, alterată doar de mirosul înțepător al prafului de pușcă. Protejată de umbre, i-am privit pe membrii bandei Peaky Blinders cum jefuiesc și omoară, cum înșală și mint, cum supraviețuiesc și se răzbună. Și, în ciuda tuturor fărădelegilor înfăptuite, am descoperit că (treptat) încep să le dau dreptate. Să fiu de partea lor. Să-i înțeleg, să-i aprob. Oare mai are rost să vă spun cât de șocată am fost de propria reacție?
Indiferent cât de multe scuze aș fi inventat, știam că nu ar fi trebuit să mă las vrăjită de promisiunile lor. Te-ai fi așteptat ca liderul unei astfel de bande să fie o brută, un individ grosolan și violent, însă Steven Knight, creatorul și scenaristul serialului, ne dezvăluie în Din ordinul Peaky Blinders motivele pentru care a ales să ne ofere un conducător c(h)arismatic și cumpătat, șiret și inteligent, intuind potențialul și talentul actorului Cillian Murhpy, alegerea perfectă pentru Tommy Shelby.
„Pe lumea asta nu am parte de odihnă, poate pe lumea cealaltă.”
Tommy Shelby se află la limita dintre antierou și antagonist. Nu-ți ușurează alegerea, la fel cum nu-ți ascunde ororile Primul Război Mondial. Experiența i-a furat o parte din umanitate, oferindu-i în schimb o armură care pare țesută din fulgi de gheață. Dualitatea personajului este uimitor de fascinantă; pe de-o parte, avem un soldat curajos și decorat, admirat, temut și respectat până și de fratele său mai mare, iar în oglindă distingem un bărbat care se luptă cu consecințele sindromului de stres post-traumatic, conștient că o clipă de slăbiciune l-ar putea consta până și viața.
Am pășit cu teamă în mintea lui Cillian Murphy, care ne împărtășește cu entuziasm și melancolie cum l-a transformat și modelat pe Tommy în cel mai emblematic personaj al serialului. Întotdeauna mi-a plăcut să urmăresc interviuri cu actorii, regizorii și scenariștii, să surprind acele secrete și enigme behind the scenes, modalitățile prin care procesul creator ia naștere și se dezvoltă, ajungând – în cele din urmă – pe ecranele noastre, pentru a fi savurat, împărtășit și, nu de puține ori, aspru criticat.
Volumul Din ordinul Peaky Blinders este format din patru părți și este o comoară neprețuită pentru un fan al seriei. Pe lângă interviuri, fun facts, curiozități, background istoric și un album foto deosebit, retrăim alături de distribuție primele patru sezoane, ca și cum ne-am afla acolo, pe platourile de filmare, așteptând să ne primim șepcile cu lame și următoarele îndrumări. Am citit pe nerăsuflate declarațiile actorilor și mi-am amintit de toate acele momente când m-am enervat pe Arthur și am criticat-o pe Polly, când am respins-o pe Ada și am strigat după John.
Cu bune și cu rele, fiecare membru al familiei ți se strecoară în suflet. Suferi când îi vezi cum se strâng în jurul mesei și încep jocurile de putere. Rostesc minciuni, de parcă ar dori să picure otravă în urechile singurelor persoane în care pot avea încredere, doar că situația nu este atât de simplă, nici pe departe. Din păcate, nu prea există transparență în familia Shelby. Se urăsc și se iubesc cu o patimă înfricoșătoare, astfel încât nu știi dacă în următoarea clipă vor lipi lama de gâtul cuiva sau își vor arunca trupul în fața celui neprotejat, expus, încasând spre surprinderea tuturor un glonț.
Toți sunt bântuiți de propriii demoni. Da, poate că sunt egoiști și orbiți de ambiție, lacomi și uneori violenți, neașteptat de cruzi sau de nemiloși, însă mereu se regăsesc, chiar și după câțiva ani, de parcă însăși soarta se încăpățânează să-i unească, obligându-i să-și recunoască greșelile. Totuși, uite că o familie disfuncțională, din multe puncte de vedere, devine stâlpul de temelie pentru un serial absolut fabulos (dacă v-a plăcut The Originals, Peaky Blinders este #mustsee).
Poate că aveți impresia că „arunc” cu prea multe complimente, însă am văzut primele 3 sezoane în câteva zile, surprinsă de numărul mic de episoade după ce m-am obișnuit cu serialele de 20+. Peaky Blinders este ca o operă de artă, perfectă prin imperfecțiunile sale. Acele defecte îi oferă originalitate și diversitate, creând o atmosferă copleșitoare, bulversantă.
În orice clipă, cineva ar putea să moară. În orice clipă, cineva ar putea scoate o armă și să descarce încărcătorul într-un suflet nevinovat, doar pentru a emite un avertisment, o provocare. Printre războaie între bande, uneltiri și trădări, se conturează și o poveste de dragoste care nu eclipsează firul narativ, ci îl împinge pe nevăzute pe antieroul nostru preferat în mijlocul focurilor de armă. Acolo, cu moartea pândind la doar o răsuflare distanță, totul devine clar. Cine îl iubește. Cine îl manipulează. Cine îl fură. Și cine trebuie să moară. Prin urmare, să vă pregătiți pentru multe drame, conspirații și scene înduioșătoare (nelipsite de acea atmosferă apăsătoare și melancolică specifică serialului), fiindcă o să fiți încolțiți și torturați de aproape toate sentimentele posibile, la un pas să vă întoarceți împotriva lui Tommy și să-l predați forțelor de ordine.
