În încercarea sa de a li se împotrivi unor vrăjitoare medievale lipsite de scrupule și dispuse să folosească farmece vechi de mii de ani pentru a-și atinge scopul final de a distruge întreaga omenire, Hellboy ajunge în Marea Britanie, unde trebuie să le înfrângă pe consoarta lui Merlin și Regina Nimue. Însă confruntarea dintre bine și rău se transformă într-o luptă mult prea periculoasă și sângeroasă, care nu numai că riscă să genereze o mulțime de victime colaterale, dar poate să provoace chiar și sfârșitul lumii – un deznodământ pe care Hellboy încearcă să îl evite cu orice preț.
Premiera în România: 12. 04. 2019
Invocat de o societate nazistă secretă ca armă supremă în Al Doilea Război Mondial, Hellboy este ajutat să-și atingă potențialul maxim ca erou după ce tatăl adoptiv nu își respectă ordinele și îi cruță viața.
#HellBoy3?! Oricât de mult mi-aș fi dorit să văd o continuare realizată de Guillermo del Toro, Hellboy (2019) este un reboot complet al seriei care oferă cu ușurință „migrene paranormale”. Am urmărit trailer-ul la câteva zile după ce a apărut; nu am fost impresionat, dar am zis să îi acord o șansă: poate că Neil Marshall (cunoscut de fanii genului horror/thriller pentru The Descent) o să reușească să umple golurile lăsate de del Toro și să readucă la viață acest personaj atât de subestimat. Odată cu hype-ul apar și așteptările, iar Hellboy „a reușit” să mă impresioneze… cu nimic, din păcate.
Plot-ul este mediocru. Umilit și lipsit de viața pe care o putea avea ca fiu-de-om, Gruagach, o creatură din tărâmul zânelor cu înfățișare de mistreț, jură să se răzbune pe Hellboy prin orice mijloace posibile. Acesta urmează sfaturile vrăjitoarei Baba Yaga (da, vrăjitoarea din folclorul rusesc care trăiește într-o casă cu picioare de găină – super tare) și pleacă în căutarea cuferelor vrăjite ce conțin membrele unei alte vrăjitoare străvechi, Nimue (Milla Jovovich). Nimue, cunoscută și sub numele de Regina Sângelui, a fost trădată de propriile surori, ucisă și dezmembrată de însuși regele Arthur cu legendara sabie Excalibur. Gruagach o readuce la viață pe Nimue cu speranța că aceasta îi va da puterea necesară pentru a-l omorî pe Hellboy, dar lucrurile se schimbă atunci când Nimue află cine este cu adevărat acesta.
Hellboy (David Harbour) este în continuare un adolescent care își subestimează adversarii făcând mișto de ei în cele mai proaste momente, un mini-ticălos pentru oamenii ce-l înconjoară. Este ușor de manipulat și se enervează atunci când Profesorul Broom (Ian McShane), tatăl adoptiv, insinuează că o place pe Nimue. El nu are un scop, nu cunoaște motivul pentru care se luptă cu acești monștri, doar că a fost forțat.
Astfel, ajunge să-i urască pe oameni și să se întrebe dacă nu cumva chiar ei sunt vinovați, iar monștrii nu atacă, ci se apară. Hellboy este într-o continuă luptă cu destinul, iar lucrul care îl salvează, într-un mod clișeic, este iubirea tatălui. Între Harbour și McShane se poate observa o „chimie” perfectă: McShane este tatăl care își crește (singur) copilul, așa cum știe mai bine, iar Harbour este fiul care își urăște tatăl pentru că nu i-a oferit o viață sau o familie normală.
Orice erou are nevoie și de ajutoare, iar în Hellboy îi avem pe Alice Monaghan (Sasha Lane) și pe agentul M-11(Simon Feek). Alice a fost salvată din mâinile zânelor când era doar un bebeluș; este clarvăzătoare și poate să vorbească cu morții, lucru ce se dovedește a fi un atuu puternic împotriva răului. Agentul M-11 face parte dintr-o organizație secretă, urăște demonii, un sentiment ușor de observat de la prima întâlnire cu Hellboy. Misiunea lui este să-l supravegheze, iar, în cazul în care depășește limitele, să-l pună la pământ. Lucrul în echipă și (poate) încrederea oarbă fac din cei trei o echipă perfectă pentru lupta împotriva răului.
Nimue este definiția haosului: până să-l întâlnească pe Hellboy, singura ei dorință era să aducă infernul pe pământ. Din păcate, Nimue rămâne un personaj slab dezvoltat, cu potențial irosit. Este lipsită de motivație, iar atenția mea s-a îndreptat mai mult către Gruagach, care îndeplinește toate atuurile unui antierou: este dispus să facă sacrificii, iar dacă privești prin ochii lui vezi doar un erou care se luptă cu cel ce i-a distrus viitorul.
Una dintre problemele filmului este numărul foarte mare de idei. De asemenea, se poate observa o schimbare în scenariu apărută pe parcursul filmărilor, poate rodul unui număr ridicat de producători ale căror idei se bat cap în cap. Pentru un film Rated R (interzis persoanelor sub 17 ani), suntem lăsați cu multe flashback-uri menite să ne explice cum s-a ajuns la această poveste, dialoguri interminabile și explicații aruncate în momente cruciale (iar pentru ce-i ce nu au înțeles de primele 20 de ori, acțiunea se petrece în Londra, lucru ce este reamintit la fiecare schimbare de secvență).
CGI-ul este un must atunci când este vorba de o ecranizare a unei benzi desenate, mai ales când avem demoni, zâne, explozii, super-puteri, giganți, etc. A doua problemă este bugetul de doar 50 milioane de USD. Deși am fost plăcut surprins de aspectul și numărul mare de demoni, mișcările lor au fost prost animate, lucru ușor de sesizat. Pe lângă clasicul clișeu (iubirea învinge orice), avem și câteva „bonus”: sabia Excalibur se află îngropată la câțiva metri de locul bătăliei finale și eroul o descoperă când are cea mai mare nevoie de ea, Alice descoperă că are alte puteri ascunse, etc.
Au trecut 11 ani de la ultimul film: acesta să fie motivul pentru care s-a crezut că un reboot este o idee bună? Hellboy vrea să fie o combinație între genurile horror și comedie, un pattern ce îți poate aduce aminte de seria Deadpool. Problema? Exagerările. Nu știm dacă aceasta a fost viziunea lui Neil Marshall sau chiar a creatorilor lui Hellboy, Andrew Cosby și Mike Mignola, dar Hellboy abundă în momente-cringe în care coloana sonoră nu se potrivește cu scena, CGI-ul lasă de dorit, explicațiile sunt prea multe sau prea puține, iar plot-ul pare rezultatul unui brainstorming în care toate ideile au rămas nefinalizate.
