Primul om pe Lună · First Man (2018) · That’s one small step for man, one giant leap for mankind.

Cronici Filme
8.5

Grozav

Primul om pe Lună · First Man (2018) · That’s one small step for man, one giant leap for mankind.
Primul om pe Lună · First Man (2018) · That’s one small step for man, one giant leap for mankind.

După imensul succes recunoscut de Academia de film americană cu șase premii Oscar, La La Land, regizorul Damien Chazelle face din nou echipă cu Ryan Gosling în Primul om pe Lună, povestea fascinantă a primei misiuni NASA de aselenizare cu echipaj uman. Povestea filmului se concentrează pe Neil Armstrong, și exploreză perioada 1961-1969, cu sacrificiile și prețul plătit atât de Armstrong, cât și de națiunea americană, pentru a duce la bun sfârșit una din cele mai primejdioase misiuni din istorie.

Premiera în România: 12. 10. 2018

8 zile, 14 ore, 12 minute și 30 de secunde: timpul petrecut de Neil Armstrong în spațiu. Mă îndoiesc că are nevoie de o introducere, că trebuie să îți menționez ce s-a întâmplat pe 20 iulie 1969 sau chiar să îți reamintesc cuvintele nemuritoare pe care le-a rostit când a pășit pe Lună, privit de peste 500 de milioane de oameni. Controversele și conspirațiile continuă și în prezent, însă Primul om pe Lună nu se axează pe supoziții și teorii, ci pe sacrificiul piloților și pe un adevăr dureros de simplist: „un salt” pentru omenire nu poate ameliora suferința provocată de pierderea unui copil.

Deocamdată, filmul biografic regizat de Damien Chazelle are cele mai mari șanse să câștige la categoriile „grele” de la premiile Oscar. Este alegerea evidentă, însă un număr impresionat de nominalizări nu îi asigură la finalul serii și statuetele mult râvnite. Primul om pe Lună pare că a fost făcut după o rețetă clasică Oscar-bait, dar, dacă analizezi cu atenție contextul și nemulțumirile îndreptate asupra Guvernului, vei observa că substratul politic-social este prezentat sumar, doar la suprafață, pentru a nu-ți distrage atenția de la misiunea Apollo 11 și prima aselenizare din istorie.

Am citit articole și interviuri, am văzut reportaje și documentare, dar, de data aceasta, datele tehnice sunt informații de fundal și avem oportunitatea să cunoaștem persoanele din spatele misiunii, astronauți care și-au pierdut viața în simulări și teste preliminare, nume și sacrificii uitate. Prin ochii lui Neil Armstrong trăim aproape un deceniu de realizări și dezamăgiri în lupta Statelor Unite ale Americii cu URSS, resimțim furia și neputința fiecărui eșec, prăbușirea psihică de la fiecare înmormântare, când involuntar ne punem în locul colegului ucis și ne întrebăm oare ce a simțit, ce a gândit când și-a dat seama că nu va mai exista o nouă misiune.

Îl cunoaștem pe Neil Armstrong (Ryan Gosling) la începutul anilor ’60, când rolul de astronaut pălește în fața celui de părinte. Karen, fiica lui de doar doi ani, pierde lupta cu cancerul și îi amintește cât de fragilă este viața. Cu excepția unei descătușări, a unui singur moment când își eliberează durerea, Neil refuză să vorbească despre Karen. Nu își împarte suferința cu soția sa, Janet (Claire Foy), și nu știe cum să se apropie de ceilalți doi copii, Eric și Mark. Neil este rece și detașat, omul disciplinat, astronautul care, de cele mai multe ori, execută și nu discută. Acceptă misiunile și promovările, laudele și criticile, dar tu te aștepți la un set diferit de reacții, la mândrie, bucurie sau modestie, nu la menținerea unei măști și la indiferența specifică unui robot.

Nu, vinovat nu este Ryan Gosling. I-a studiat cu atenție personalitatea și comportamentul lui Neil Armstrong, gesturile și ticurile de la conferințele de presă, tonalitatea vocii și privirea ușor pierdută, detașată, atunci când răspundea la întrebări, oferind cât mai puține informații, vizibil stânjenit de atenția ce îi era acordată. Chiar și așa, e greu să empatizezi cu un om care își dedică viața unui țel grandios (nimic de comentat la acest aspect), dar care nu simte nevoia să petreacă timp cu familia sa. Când este cooptat în programul NASA, Neil nu este orbit de oportunitățile primite: pentru el, este o șansă extraordinară. Este omul potrivit, muncitor, talentat și dedicat, cu toate că dăruirea lui pentru fiecare program în parte pare să fie doar o altă ascunzătoare, un loc unde nu trebuie să fie tată și șot, ci astronaut și soldat.

Gosling reușește să îl umanizeze pe Neil Armostrong abia după prima jumătate a filmului, când rolurile nu mai sunt prezentate în paralel, în oglindă, ajungând să se intersecteze din ce în ce mai des mulțumiță lui Janet, interpretată extraordinar de Claire Foy, cunoscută pentru serialul The Crown. Vreau să fie nominalizată la Oscar. Nu, rectific: vreau să câștige. Zvonurile spun că va avea o candidată puternică în Lady Gaga (A Star is Born), însă Foy este excepțională în Primul om pe Lună. Este soția care își menține calmul de fiecare dată când Neil participă într-o simulare sau într-o misiune, devotată, atentă, răbdătoare și iubitoare. Reușește să linișteașcă spectatorul, să îi ofere puțină încredere și speranță, fără să își expună slăbiciunile sau îndoiala, teama de a-și pierde soțul sau de a fi nevoită să le spună copiilor că tata niciodata nu se va mai întoarce acasă.

Janet nu asigură doar echilibrul în familie, ci îl ajută și pe Neil să îl găsească pe al său. I-am admirat voința și curajul, puterea de a-și renega propriile dorințe pentru a-i fi alături, uimită de momentul în care până și calmul britanic se destramă și ea își regăsește glasul. Îi este dificil să fie mamă și soție, să mențină legătura dintre tata și băieți. Janet ne oferă și una dintre cele mai impresionante scene din film când îl obligă pe Neil să le spună lui Eric și Mark că s-ar putea să fie ultima oară când îl văd. Nu o să vă divulg ce se întâmplă, doar că reacțiile băieților m-au emoționat până la lacrimi.

Revenind la Neil, Gosling ne oferă un personaj complex și un erou modest și cumpătat, ce trebuie să învețe să accepte moartea drept o parte din viață. Durerea unui părinte care și-a pierdut copilul este inimaginabilă și nu există cuvinte pentru a o putea descrie, cu atât mai puțin pentru a o înțelege: în Primul om pe Lună, conștientizarea este simbolică, pe Lună, într-un cadru superb, pur și simplu breathtaking.

De la distanță, viața familiei Armstrong pare că se desfășoară într-o închisoare sau o garnizoană. Lumea lor se reduce la câteva familii și persoane de încredere, vecini care le împărtășesc grijile și suferința. În acest cerc restrâns, unde Neil se luptă cu un sabotaj intern, declanșat de cele două vieți desfășurate în paralel, el devine conștient atât de limitele sale, cât și de cele ale umanității. Și vrea să le depășească.

Cinematografia ar fi putut să fie îmbunătățită în anumite momente: primim tot ce este mai bun și mai „curat” (vei înțelege de ce folosesc acest termen abia după ce vei vedea filmul) abia la final, în momentul-cheie al aselenizării, când Pământul nu mai respiră și e o liniște deplină, „de mormânt”, iar în jurul tău îi auzi pe ceilalți spectatori cum oftează sau se străduiesc să nu se miște în scaune, hipnotizați de ceea ce văd. Poate că nu este nimic nou, însă nu vei putea să pari indiferent sau să nu te lași sedus(ă) de The Landing de la Justin Hurwitz (TREBUIE să câștige la categoria Best Original Song).

Din păcate, cum toți ochii sunt pe Ryan Gosling și Claire Foy, ceilalți actori se pierd în „mulțime” și nu au timpul necesar, nici măcar oportunitățile, de a ne arăta/reaminti de ce sunt capabili. Chiar și așa, fanii se vor bucura să îi revadă pe Jason Clarke, Pablo Schreiber, Ciarán Hinds sau Corey Stoll.

Primul om pe Lună se axează pe sacrificiul piloților și pe un adevăr dureros de simplist: „un salt” pentru omenire nu poate ameliora suferința provocată de pierderea unui copil. Rămâne de văzut dacă se va mulțumi cu un număr impresionant de nominalizări la Oscar sau dacă va câștiga cele mai importante trofee (fingers crossed pentru Claire Foy și Best Original Song).

8.5

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader