Robin Hood (Taron Egerton), războinic călit în luptă și comandantul său maur, Little John (Jamie Foxx), pornesc o revoltă îndrăzneață împotriva corupției la nivel înalt, ce are rădăcini și legături chiar și cu Coroana Angliei, într-o aventură plină de acțiune, de explozii, multe lupte, dar și mult romantism.
Premiera în România: 07. 12. 2018
Forget everything you know. Așa începe filmul, dar aș fi preferat un Forget everything you saw la final. Un scenariu cu pagini lipsă, CGI din plin (chiar și acolo unde nu era nevoie), o distribuție neconvingătoare, fără „chimie”, și replici care mi-au trimis fiori pe șira spinării (!). Acesta este rețeta de „succes” cu care Otto Bathurst își dorește să pornească un reboot al seriei Robin Hood. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc reboot-urile, fără ele nu am avea seria Batman a lui Nolan, dar să reușești într-un mod surpinzător să distrugi o poveste când ai atâta istorie și resurse la îndemână… este de neiertat.
Povestea. La un an după ce o întâlnește pe Marian în circumstanțe nu foarte plăcute, tânărul Lord Robin of Loxley (star-ul din Kingsman, Taron Egerton) primește o scrisoare prin care este informat că trebuie să plece la război. Patru ani mai târziu, îl găsim pe Robin în Arabia, trimis aici pentru a lupta în Cruciade. În urma unei decizii pripite luată de Robin de a nu lăsa în urmă un bărbat capturat, amândoi sunt prinși într-o ambuscadă. O luptă masivă are loc, Robin este pus la pământ și aproape ucis de John (Jamie Foxx), arabul care ulterior îi devine prieten și mentor.
Trimis la loc în Nottingham pentru a nu fi acuzat de trădare, acesta își găsește conacul în paragină. Debusolat, îl vizitează pe Tuck, bunul său prieten din copilărie, care îl informează că Șeriful din Nottingham (Ben Mendelsohn) l-a declarat mort și i-a confiscat conacul, iar Marian lucrează acum în mine. După o scurtă cercetare, o găsește în brațele lui Will, un banal lucrător în mină, care vrea să-și depășească condiția cu orice preț. Robin este abordat de John, iar din dorința de răzbunare aceștia născocesc un plan prin care vor să-l doboare pe Șerif.
Ce putea să fie un alt clasic Robin Hood s-a transformat rapid într-un fiasco. De această dată o să dau vina pe scenariu și producție, altfel nu-mi pot explica cum personaje ca Șeriful din Nottigham, jucat de Ben Mendelsohn, actor cu experiență în rolul de villan (Ready Player One, The Dark Knight Rises), a fost atât de șters, iar singura replică bună pe care a avut-o a fost God’s up there, I’m down here.
Cum de nimeni nu a reușit să facă legătura între John și Robin Hood, deși amândoi au participat la jafuri fără a se deghiza, iar John participa alături de Lordul Robin of Loxley la petreceri? Să mai menționez și scenele de luptă din Arabia care păreau rupte din războaiele secolului XX în care chiar existau arme semiautomate? Deasemenea, nu o să vorbesc de „performanța” cu care Taron Egerton NU a reușit să-mi transmită nici măcar o simplă emoție, acesta fiind ca un prezentator care citește de pe prompter.
Principalele motive pentru care Robin Hood (2018) primește notă de trecere sunt cele în care John îl antrenează pe Robin, acesta ținându-i un discurs motivațional ce mi-a adus aminte de Rocky (că tot a apărut Creed II), și plot twist-ul.
