Justice League nu mi s-a părut a fi un film rău, însă marea problemă e că nici bun nu îmi pare. Nu are nimic cu adevărat memorabil. În afară de primele scene care arată lupta dintre Steppenwolf și Amazoane și de câteva momente chiar amuzante și interesante, filmul pare a fi o linie luuungă în care nu există fluctuații.
Acțiunea nu crește în intensitate în jurul punctului culminant, iar bătălia finală este foarte generică și lipsită de tensiune și de pericol. Cu toate acestea, chiar am râs la el, însă cu siguranță nu din motivele potrivite.
„You can’t save the world alone!”
După ce anul acesta am rămas absolut vrăjită și fascinată de Wonder Woman, mi s-a părut natural să aștept cu nerăbdare să văd următorul film din universul DC: Justice League. Înainte de acesta am încercat să nu citesc cronici pentru a nu-mi face o părere preconcepută și pentru a nu pleca din start cu anumite aștepări. Am rezistat până la urmă, însă niște mici așteptări tot a fost imposibil să nu am. Nivelul setat de Wonder Woman a fost destul de ridicat și, undeva în sinea mea, mă aștepam și speram la ceva cel puțin la fel de bun în Justice League. Well… cum era cu pomul ăla lăudat ?
În Justice League, acțiunea poate fi localizată în timp undeva imediat după Batman v Superman: Dawn of Justice, într-o lume tristă, plină de răufăcători și lipsită de… Superman.
Inspirat cumva de sacrificiul făcut de acesta, Batman, cu ajutorul noii sale partenere, Wonder Woman, vrea să strângă o echipă de super eroi ca să scape lumea de un atac catastrofal. Care e atacul cel atotcatastrofal? Apariția unui nou villain cu un nume înfricoșător (Steppenwolf, pentru prieteni) și cu ceva mother issues, ce se vrea a fi deosebit de periculos și puternic, și care mai dorește și, evident, să distrugă lumea. Înțeleg, e unic și special, ca toți ceilalți răufăcători.
Steppenwolf: No protectors here. No Lanterns. No Kryptonian. This world will fall, like all the others.
Nu o să vă mint, plotul mi s-a părut ceva mai mult decât neconvingător și dezamăgitor. Să facem puțină matematică: avem o bucată de personaj negativ și o bucată de dorință a personajului negativ. El vrea să distrugă lumea (vai, în sfârșit un subiect atâââât de original și rar întâlnit în filmele cu super eroi, wow… nici nu îmi trece prin cap cum se poate termina asta). Ce ne dă această adunare? Un subiect banal.
Totuși, aș fi putut să trec cu ușurință peste acest subiect banal, dacă acțiunea mi-ar fi dat niște elemente care să salveze filmul. Nu știu, poate am fi putut avea un personaj negativ mai amenințător (nope, personajul nostru doar există… și ocazional mârâie…) sau niște elemente de background. De ce vrea mai precis Steppenwolf să distrugă lumea? Care e povestea lui mai exact? Convinge-mă că merită. Fă-mă să îmi pară rău pentru tine. Fă-mă să mă sperii când te văd.
Nope, singurul lucru pe care îl aflăm e că a mai încercat o dată în trecut și, evident, nu a ieșit bine. Prin urmare, a făcut ce face orice personaj negativ care se respectă – s-a închis în cutiuța lui (sau a fost închis, nu mai știu) și a așteptat cuminte acolo.
Ah, da, și modul în care vrea să distrugă lumea dă dovadă de o ingeniozitate fără de cusur (sper că mirosiți sarcasmul). Foarte simplificat și pe scurt: avem 3 cutii, iar Steppenwolf nu trebuie decât să le găsească și să le unească. Apoi lumea se distruge fără el. Sfârșit. Știu, și eu am rămas fascinată.
După ce l-am lăudat atât de mult pe Steppenwolf, hai să trecem și la… Justice League. Batman/Bruce Wayne (Ben Affleck) este un fel de fondator al echipei. El este cel care îi adună pe ceilalți (alături de Wonder Woman, bineînțeles), în momentele de maximă nevoie. Batman este un personaj de care mie în mod normal îmi place și căruia i-am urmărit evoluția în filmele DC.
Mi-a plăcut în mod special interpretat de Christian Bale în filmele regizate de Christopher Nolan. În Justice League însă, Batman mi s-a părut că apare puțin șters. Da, știu, nu este un film dedicat personajului, însă parcă puteau să pună puțin accentul pe rolul său, mai ales având în vedere că este un personaj cheie. Nu e rău, însă replicile sale mi s-au părut seci, un pic plictisitoare și, pe alocuri, chiar enervante, iar Ben Affleck parcă pur și simplu nu părea cu adevărat interesat de acest film, spre deosebire de interpretarea sa din Batman v Superman.
Diana Prince: People said the Age of Heroes would never come again.
Bruce Wayne: It has to. We don’t have any more time!
Wonder Woman/ Diana Prince (Gal Gadot) e exact așa cum îi spune și numele. Încă bântuită de un trecut pe care nu l-a putut lăsa în urmă, aceasta rămâne un exemplu de tărie, curaj și feminitate.
Nefiind un film dedicat personajului, rolul ei nu este chiar atât de important precum speram, însă nici nu prea poți ignora scenele în care apare. Băieții de lângă mine, din sala de cinema, clar nu au putut să le ignore.
Arthur Curry: A strong man is strongest alone, ever heard that?
Bruce Wayne: That’s not the saying, that’s like the opposite of what the saying is.
Un alt personaj care chiar mi-a plăcut în Justice League este Aquaman/ Arthur Curry (Jason Momoa). În general prezentat ca fiind puternic, sigur pe sine și foarte manly, Aquaman apare și în scene foarte comice, savuroase și în care toată duritatea aceasta a lui pare a fi fugit pe apa sâmbetei. Chiar sunt curioasă cum va ieși filmul Aquaman.
Bruce Wayne: I’m putting together a team of people with special abilities. See, I believe enemies are coming…
Barry Allen: Stop right there. I’m in.
Bruce Wayne: You are? Just like that?
Barry Allen: Yeah, I… I need… friends.
The Flash/Barry Allen (Ezra Miller) inițial chiar mi-a plăcut. Proaspăt recrutat și fără niciun fel de experiență, acesta aduce un plus de amuzament filmului prin însăși firea lui neîndemânatică… la început. Apoi replicile lui m-au făcut încet, încet să îmi dau ochii peste cap, iar modul în care a fost prezentat m-a dus cu gândul la o variantă ceva mai slabă a lui Spiderman interpretat de Tom Holland.
Cyborg/ Victor Stone (Ray Fisher) este ok. Nici prea bun, nici prea rău, acesta doar este. Rolul lui nu mi s-a părut memorabil cu nimic, însă nici nu mi-a creat o impresie proastă.
Pentru un film cu numele Justice League, deci în teorie axat pe ideea de echipă, trebuie să vă mărturisesc că nu am observat deloc o chimie între ei. Individual, fiecare a avut puncte cu adevărat bune, însă ca echipă nu mi s-au părut fantastici. E ca și cum cineva îi obligă să lucreze împreună, iar după program, fiecare se duce la casa lui și gata.
Justice League nu mi s-a părut a fi un film rău, însă marea problemă e că nici bun nu îmi pare. Nu are nimic cu adevărat memorabil. În afară de primele scene care arată lupta dintre Steppenwolf și Amazoane și de câteva momente chiar amuzante și interesante, filmul pare a fi o linie luuungă în care nu există fluctuații. Acțiunea nu crește în intensitate în jurul punctului culminant, iar bătălia finală este foarte generică și lipsită de tensiune și de pericol. Cu toate acestea, chiar am râs la el, însă cu siguranță nu din motivele potrivite.
Mulţumesc pentru invitaţie, Vertical Entertainment!
