Sicario: Day of the Soldado redeschide războiul drogurilor şi prezintă o lume a conflictelor fără reguli, surpinsă în momentul în care cartelurile mexicane au început să infiltreze teroriștii în SUA. În acest context, agentul federal Matt Graver (Josh Brolin) apelează la enigmaticul Alejandro (Benicio Del Toro), a cărui familie a fost asasinată după o reglare de conturi, să limiteze daunele de război după metode personale.
Sicario: Day of the Soldado este continuarea peliculei cu același nume din 2015, care i-a avut în prim-plan pe Emily Blunt și Benicio Del Toro. Del Toro revine în pelicula din acest an, însă Blunt este lăsată deoparte, iar alături de hispanic apare Josh Brolin, care trece prin poate cea mai bună perioadă a carierei sale. Regizor este italianul Stefano Sollima, cunoscut pentru serialul Gomorrah și filmele Suburra și ACAB – All Cops Are Bastards.
Pelicula redeschide războiul drogurilor şi prezintă o lume a conflictelor fără reguli, surpinsă în momentul în care cartelurile mexicane au început să infiltreze teroriștii în SUA. În acest context, agentul federal Matt Graver (Josh Brolin) apelează la enigmaticul Alejandro (Benicio Del Toro), a cărui familie a fost asasinată după o reglare de conturi, să limiteze daunele de război după metode personale.
Am așteptat foarte mult această peliculă, încă de când a fost anunțat faptul că urmează să fie realizată. Sicario a fost un film extraordinar de bine scris de Taylor Sheridan și poate și mai bine pus în practică de Denis Villeneuve. Mi-a părut destul de rău când am auzit că francezul nu urma să stea la cârma sequel-ului, însă aveam o oarecare încredere în abilitățile lui Sollima de a crea un sequel competent, care să se poată ridica la nivelul primei părți (mai ales că are o carieră construită pe producții cu mafie și crime).
A fost însă înșelată această încredere a mea? Cam da. Pentru că Day of the Soldado este departe de nivelul primului film. Se observă cu ușurință absența lui Villeneuve, în special în scenele de acțiune. Chiar și Taylor Sheridan, ale cărui abilități de scenarist le-am lăudat în lung și-n lat după ce am văzut Wind River, creează o poveste puțin prea alambicată, care își pierde parcă sensul și mută direcția foarte brusc pe la jumătatea filmului.
Nu vreau să fiu foarte critic însă, pentru că Day of the Soldado are și momente de strălucire, create în principal de jocul actoricesc excelent al lui Brolin, Del Toro și, spre surprinderea mea, al tinerei Isabela Moner, care oferă o prestație ce se apropie foarte mult de nivelul colegilor ei mult mai cunoscuți.
Alejandro este personajul principal și punctul de atracție al filmului. Del Toro încântă spectatorul prin portretizarea sa a unui fost avocat al cărui scop este răzbunarea pe cel care i-a ucis familia, trecând printr-o mică transformare destul de interesantă, ce îi leagă destinul de cel al unui alt personaj. Alejandro este un caracter inteligent, abil și, mai presus de toate, interesant – aerul enigmatic care îl înconjoară și siguranța pe care o are pe chip în fiecare scenă nu au cum să nu te cucerească.
Despre Brolin am spus deja că aceasta pare să fie cea mai bună perioadă a carierei sale, cu apariții importante în filme care au atras sume gigantice, însă – cel mai important aspect – și cu roluri extrem de bine interpretate. Fie că a fost Thanos, Cable sau Matt Graver, Brolin a impresionat și a dovedit că este un actor desăvârșit. În Day of the Soldado, el ne arată emoție, tărie de caracter și un strop de camaraderie care se dovedește a fi esențial în actul final.
Există însă și un personaj care ar trebui să fie destul de important, dar suferă din cauza faptului că este subdezvoltat: Cynthia Foards, interpretată de Catherine Keener, șefa lui Matt și cea care îl conduce către această vânătoare a cartelurilor din Mexic. Practic, singurele momente în care ea este văzută, sunt atunci când trebuie luată o decizie, iar asta o face să pară unidimensională.
Principala problemă a filmului este povestea. Începutul este unul extrem de interesant, însă firul narativ pe care pare să îl urmeze inițial pelicula este schimbat brusc și înlocuit cu alte 2 care se întrepătrund foarte târziu. Ritmul este de multe ori lent, dar nu pentru a crește tensiunea, ca în cazul tehnicii aplicate de Villeneuve în primul film. Finalul este tipic hollywoodian, lăsând posibilitatea unor noi sequel-uri, în mod evident.
Reflectând la cele spuse, realizez care este cu adevărat problema pe care o am cu Sicario: Day of the Soldado. Primul film a fost un masterclass pus pe marele ecran de Villeneuve, despre arta de a crea tensiune spectatorului și cinematografia din filmele de acțiune. Cel de-al doilea este… decent. Atât. Un film de acțiune ok, produs la Hollywood, care nu iese în evidență cu nimic. Scenele de acțiune nu impresionează, povestea are hibe, iar personajele reprezintă principalul atu al peliculei. Acestea din urmă au fost însă construite, în mare parte, tot de regizorul francez în filmul din 2015.
Dacă am învățat ceva după Sicario 2, ar fi faptul că e foarte dificil să îi continui munca lui Villeneuve (sau să construiești în jurul bazelor puse de el) și poate că ar fi fost mai bine dacă această muncă nu ar fi fost până la urmă continuată deloc. Aștept cu oarecare scepticism Sicario 3, unde se pare că ar urma să se întoarcă Emily Blunt. Tot ce sper însă, este ca filmul din 2015 să nu rămână singurul excepțional din cadrul francizei.
Cu toate acestea, Sicario: Day of the Soldado merită cu siguranță măcar o vizionare, de dragul lui Del Toro și mai ales dacă ești fan al primului film.
