The Snowman · Omul de zăpadă (2017)

Cronici Filme Foxisme
6

Potrivit

7.3

User Avg

The Snowman · Omul de zăpadă (2017)
The Snowman · Omul de zăpadă (2017)

Un detectiv-șef al unei unități de elită (Fassbender) investighează dispariția unei victime în prima zi de ninsoare din iarnă, și are toate motivele să se teamă că un ucigaș în serie, care le scăpase până acum printre degete, e din nou activ. Cu ajutorul unei nou-sosite în echipă (Ferguson), polițistul trebuie să facă legătura între cazuri vechi și cazul de acum, sperând că va putea să ajungă cu un pas înaintea criminalului.

 

 pe IMDb

Întotdeauna mi-au plăcut cărţile poliţiste. Suspans, acţiune, o atmosferă întunecată, personaje aflate la limita dintre bine şi rău, criminali în serie şi detectivi ce se lasă subjugaţi de vicii şi nu se sfiesc să încalce regulile pentru obţinerea dovezilor sau a mărturisirilor din partea unor informatori sau martori… mai puţin cooperanţi.

Cu excepţia seriilor scrise de Jeffery Deaver şi Karin Slaughter, cele mai bune thrillere psihologice pe care le-am citit au fost scrise de autori nordici. Din păcate, puţin speriată de numărul impresionant de volume din seria Harry Hole (11, deocamdată), l-am evitat pe Jo Nesbø. Prefer să citesc cărţile înainte să văd ecranizările, dar, de data aceasta, am făcut o excepţie: cum să ratez un film cu Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Val Kilmer, J. K. Simmons şi James D’Arcy? Pentru necunoscători, The Snowman/Omul de zăpadă este al 7-lea volum din seria Harry Hole (dacă aţi început să o citiţi, o să primiţi câteva spoilere).

Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar thrillerele nordice nu sunt alerte. În Omul de zăpadă, acţiunea se desfăşoară lent, în ritm cu ninsoarea ce acoperă străzile din Oslo. Atmosfera este apăsătoare, întunecată, scenele sunt filmate în semiobscuritate și menţin o ambianță „reţinută”, asemănătoare cu cea specifică filmelor de groază, cinematografia atingând punctul culminant în imortalizarea scenelor de crimă, macabre, şi, deşi este greu de recunscut, fascinante.

Fascinaţia este „hrănită” de acel sentiment de necunoscut, de curiozitatea pe care o ai încercând să înţelegi cum funcţionează mintea ucigaşului: ce îl motivează, ce secrete sălăşluiesc în trecutul său şi cum te poţi folosi de slăbiciunile şi temerile sale în folosul tău. Crimele neobişnuite, ce au o simbolistică aparte sau parodiază o formă de artă, par să îl fascineze pe detectivul Harry Hole (Michael Fassbender). Îşi doreşte un caz, un rival. Dorinţa îi este îndeplinită când primeşte o scrisoare şi o provocare, o colegă nouă în echipă şi o serie de crime ce nu ar trebui să părăsească graniţele unui coşmar.

Vă amintiţi de inocenţa cu care Anna (Frozen) vă întreba dacă vreţi să construiţi un om de zăpadă? Pentru o perioadă îndelungată, răspunsul meu la întrebare o să fie NU. Nu vorbeşte teama din mine, dar, după ce cunoşti un criminal în serie care îşi decapitează victimele şi le foloseşte capetele ca piesă centrală în finalizarea unui om de zăpadă, îţi doreşti să sari peste un anotimp, altfel s-ar putea să fii tentat să  faci câteva glume neinspirate, pe care nimeni nu le va înţelege. Umorul negru nu prea mai este apreciat.

Michael Fassbender are o afinitate pentru rolurile în care personajele sunt clădite din vicii şi dependențe. Mergând pe un tipar asemănător cu prestaţiile sale din Hunger şi Shame, Fassbender îl interpretează pe Harry Hole, un detectiv alcoolic şi singuratic, cu very bad social skills. Nu încearcă să fie charismatic, dar obţine informaţiile de care are nevoie de la martori. Este atent la detalii, dar are tendinţa de a pierde imaginea de ansamblu, de a irosi timp preţios căutând legături inexistente. Are acel instinct specific detectivilor, acel feeling ce îl salvează în situaţii disperate, dar tot există momente când acţionează previzibil, lăsându-l pe criminal să-i ghicească intenţiile şi să deţină o parte substanţială din avantaje.

Pentru un alcoolic notoriu, Harry este foarte calm, perseverent, cu o răbdare aproape mistică, de origini necunoscute. Cred că Fassbender a fumat mai multe ţigări ca Joel Kinnaman în The Killing, un motiv în plus pentru glasul răguşit, ce reuşeşte să atragă atenţia tuturor asupra lui. Sau poate este doar combinaţia de alcool şi tutun, „aroma” ce îl însoţeşte în fiecare cameră în care păşeşte.

Pe lângă trailer şi promisiunea unui thriller întunecat, Omul de zăpadă m-a atras prin distribuţie. Din păcate, în afară de Fassbender şi de Ferguson, ceilalţi actori sunt irosiţi şi păstraţi în umbră, dar nu într-un sens bun, adecvat talentului lor. Simmons şi D’Arcy sunt uşor de trecut cu vederea, Jamie Clayton (Nomi din Sense8) apare doar câteva minute, iar Val Kilmer nu are suficient timp pentru a crea un rol memorabil. Potenţial a existat, însă scenariul parcă a lucrat împotriva actorului şi i-a impus restricţii care i-au afectat personajul.

Din fericire, Fassbender nu este singurul care oferă o interpretare bună, puternică. Mi-a plăcut foarte mult de Rebecca Ferguson în Fata din tren şi serialul The White Queen; este o actriţă de viitor, însă are nevoie de o paletă mai vastă de roluri pentru a ieşi din anonimat.

Katrine Bratt (Ferguson) soseşte în echipa lui Harry Hole cu un trecut misterios, intenţii ascunse şi un interes straniu pentru o serie de dispariţii şi de crime neelucidate, cold cases ce par să aibă câteva lucruri în comun cu cel mai nou caz al lui Hole. Faţă de colegul ei, Katrine este impulsivă, încăpăţânată şi îşi asumă riscuri inutile, urmând apoi „să sufere” o schimbare de 180 de grade, să îşi ţină părerile pentru ea şi să nu îşi împărtăşească presupunerile şi teoriile cu restul echipei.

Legătura dintre ea şi Hole putea să fie mai bine dezvoltată; aş fi preferat mai multe scene între cele două personaje, pentru că interacţiunile lor se mulează perfect cu atmosfera obscură şi ritmul crimelor săvârşite de ucigaş. Hole reuşeşte să o tempereze pe Katrine, să o impresioneze şi să o calce pe nervi în egală măsură. Niciunul nu încearcă să-l controleze pe celălalt, dar există o tensiune în maşină, o furtună pe cale să se dezlănţuie, care nu este neapărat de natură erotică. Relaţia nu are timp să evolueze, însă este o piesă importantă din puzzle-ul final, iar una dintre scenele dintre Ferguson şi Fassbender este pur şi simplu splendidă.

Misterul este păstrat în doze potrivite pe tot parcursul filmului, dar, la un moment dat, intuieşti cine este criminalul, motivaţia lui fiind „deconspirată” încă din primele minute ale producţiei. Cauţi alte ipoteze, speri să ai parte de un moment mindfuck la final, de o răsturnare spectaculoasă de situaţie, cu toate că încă eşti puţin şocat de una dintre crime (asta dacă nu ai citit cartea) şi intuieşti câteva goluri în scenariu, acele plot holes care ar fi putut să facă diferenţa. Filmul pare un draft, nu produsul final.

Cu bune şi cu rele, Omul de zăpadă rămâne un thriller salvat (cât de cât) de Fassbender şi de Ferguson, dar un film cu un sfârşit nesatisfăcător, cu o intrigă ce păcăleşte spectatorul, dar nu într-un sens bun.

6

Potrivit

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader