Fragment în avanpremieră: Giganții adormiți (Dosarele Themis #1), de Sylvain Neuvel
La Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019, la Editura Paladin, apare Giganții adormiți (Dosarele Themis #1), de Sylvain Neuvel, recompensat cu Premiul Seiun pentru cel mai bun roman străin.
Oricine ar fi fost capabil să construiască un astfel de obiect i-ar fi înspăimântat de moarte pe oamenii de acum 6000 de ani.
Ar fi fost văzuți drept zei, demoni, ființe supranaturale de vreun fel sau altul.
Existența singulară a oamenilor în univers este pusă la îndoială după descoperirea întâmplătoare a unui artefact misterios care precedă civilizația umană, probabil cea mai mare enigmă care a confruntat vreodată omenirea. Originile, constructorii și scopul său ridică multe semne de întrebare: se știe doar că descifrarea secretului poate conduce Pământul fie spre evoluție, fie spre extincție. Din fericire, există oameni care nu încetează niciodată să caute răspunsuri.
Lumea a văzut prea multe filme cu extratereștri ca să fie cu totul șocată de existența lor.
Dacă expui pe cineva la ceva anume suficient de multă vreme, devine…desensibilizat.
FIŞIERUL NR. 004
Stenograma discuţiei cu maistrul militar
clasa a III‑a Kara Resnik,
Armata Statelor Unite
Locaţie: Aerodromul militar Coleman,
Mannheim, Germania
— Te rog să precizezi numele şi gradul.
— Ştii deja numele. Te holbezi la dosarul meu.
— Mi s‑a spus că vei coopera în acest caz. Aş vrea să precizezi numele, pentru înregistrare.
— Pentru început, ai putea să-mi spui ce înseamnă acest „caz“.
— Nu este posibil. Acum, precizează numele şi gradul, pentru înregistrare.
— „Nu este posibil…“ Întotdeauna te exprimi aşa pretențios?
— Îmi place să formulez clar lucrurile. Consider că îmi permite să evit confuziile. Dacă e ceva ce nu pot suferi, e să mă repet…
— Da. Numele meu. Dacă ţi se pare aşa de important, poţi să-l spui tu.
— Cum doreşti. Eşti maistru militar clasa a III‑a Kara Resnik şi eşti pilot de elicopter în armata Statelor Unite. Aşa este?
— Am fost. Mi s-a suspendat dreptul de zbor, dar probabil că ştii deja.
— Nu ştiam. Pot să întreb ce s‑a întâmplat?
— Am o dezlipire de retină. Nu doare, dar mi-a afectat vederea. Sunt programată pentru operaţie mâine. Când am întrebat, mi s-a spus că există o şansă acceptabilă să mai fiu în stare să zbor… ceea ce mie îmi sună suspect de asemănător cu un „nu“. Cum ziceai că te cheamă?
— N‑am zis.
— Şi de ce nu zici? Pentru înregistrare…
— Există multe motive, unele mai pertinente decât altele. Din punctul tău de vedere, e de‑ajuns să ştii că nu ţi s‑ar permite să ieşi vie din încăperea asta dacă ţi‑aş spune.
— Puteai să zici doar nu. Chiar crezi că o să obţii ceva dacă mă ameninţi?
— Îmi cer sincer scuze dacă te‑ai simţit ameninţată în vreun fel, maistru militar Resnik. Intenţia mea n‑a fost niciun moment să te fac să te simţi inconfortabil. Pur şi simplu, n‑am vrut să crezi că mă feresc.
— Deci erai preocupat de siguranţa mea? Ce atitudine cavalerească! De ce mă aflu aici?
— Eşti aici ca să discutăm despre ce s‑a întâmplat în Turcia.
— Nu s-a întâmplat nimic în Turcia. Nimic interesant, oricum.
— Asta o să decid eu. Ştii că am autorizaţie de securitate cu câteva niveluri peste a ta, aşa că ia‑o de la început.
— Nici măcar nu sunt sigură că înţeleg ce vrei să spui.
— Cum ai ajuns în Turcia?
— Am fost convocată pentru o misiune NATO. Am ajuns dimineaţă devreme şi m-am dus la culcare. Şedinţa de informare pentru misiune era programată la ora 16.00. Am fost prezentată adjunctului meu, maistrul militar Mitchell, şi am trecut în revistă misiunea. Urma să decolăm de la Adana la ora 2.00, cu un UH-60 invizibil modificat1. Trebuia să intrăm în spaţiul aerian sirian la altitudine foarte joasă şi să prelevăm mostre de aer la circa nouăsprezece kilometri sud de graniţă, în apropiere de Al-Raqqah.
— Ai spus că nu te mai întâlniseşi cu adjunctul tău. Din câte înţeleg, forţele armate preferă să menţină componenţa echipajelor. Pare ciudat să despartă o echipă chiar înainte de o misiune periculoasă şi să te pună să zbori cu cineva pe care abia îl cunoşti. De ce nu l‑au adus pe copilotul tău să zboare cu tine?
— A fost transferat.
— De ce?
— Trebuie să-l întrebi pe el.
— L‑am întrebat. Te‑ar mira să afli că a cerut orice alt post, numai să fie cu alt pilot? Când te‑a descris, cred că a folosit cuvintele încăpățânată, instabilă și arțăgoasă. Are un vocabular destul de dezvoltat.
— Joacă mult scrabble.
— De asta nu vă înţelegeaţi?
— N-am avut niciodată vreo problemă cu el.
— Asta n‑are niciun fel de importanţă. Nu vezi prea des oameni dispuşi să‑şi pună în pericol cariera militară doar ca să evite să stea cu o persoană anume.
— Nu eram de acord în multe privinţe, dar n-am lăsat asta niciodată să afecteze zborul. N-am ce face dacă n-a fost şi el în stare să facă la fel.
— Deci nu e vina ta că oamenii au probleme cu tine. Pur şi simplu, aşa eşti tu.
— Cam aşa ceva. Uite ce e, vrei să spun că nu sunt omul cu care să te înţelegi uşor? Bine, fie. Dar, cumva, nu cred că suntem aici ca să discutăm despre personalitatea mea fermecătoare. Vrei să ştii cum am distrus un elicopter de două zeci de milioane de dolari în mijlocul unei livezi de fistic. Aşa e?
— Putem să începem cu asta. Spui că ar fi trebuit să colectaţi mostre de aer. Ştii de ce?
— NATO crede că Siria e implicată de mult timp într-un program de armament nuclear şi vrea să-i pună capăt. Israelul a distrus în 2007 amplasamentul unde bănuia că se află un reactor, dar NATO nu vrea să facă la întâmplare ceva aşa de drastic.
— Ar prefera să aibă dovezi solide înainte să se angajeze într‑o acţiune militară.
— Vor să-i prindă cu pantalonii în vine. O sursă din serviciile de informaţii militare siriene a transmis Statelor Unite că lângă Al-Raqqah se desfăşoară teste subterane şi, cum Siria refuză să permită accesul inspectorilor la amplasamentele nucleare, trebuia să recurgem la o abordare mai discretă.
„Acesta e un poem care vindecă peștii”: O carte despre cum să-i apropiem pe copii de poezia adevărată
Editura Cartea Copiilor lansează „Acesta e un poem care vindecă peștii”, de Jean-Pierre Siméon, cu ilustrații de Olivier Tallec, în traducerea scriitoarei Lavinia Branişte. Cartea, lansată iniţial în Franţa în 2005, este prima carte pentru copii tradusă în română a cunoscutului autor francez Jean-Pierre Siméon. Povestea prinde viaţă prin ilustrațiile lui Olivier Tallec, pe care copiii şi părinţii ...[Read More]
La mulți ani: Editura Arthur sărbătorește 10 ani!
Editura Arthur în 10 ani: peste 600 de cărți, peste 200 de autori străini, 20 de autori români, 63 de ilustratori, 18 colecții Luna noiembrie marchează împlinirea a zece ani de când Editura Arthur a început să le aducă tinerilor cititori români cele mai bune cărți din literatura lumii. Din 2008, sigla Arthur a apărut pe copertele a peste șase sute de cărți: cărți amuzante, cărți despre aventuri, d...[Read More]
Fiica haosului, de Sarah Rees Brennan
În ianuarie, în colecția Leda Edge, urmează să apară Fiica haosului, de Sarah Rees Brennan, al 2-lea roman din seria Sabrina: Între Lumină și Întuneric. Jumătate vrăjitoare, jumătate muritoare, Sabrina Spellman și-a acceptat în sfârșit latura întunecată. Cu fiecare zi, puterile ei sporesc, însă există un preț neașteptat de mare pe care trebuie să îl plătească. Hotărâtă să lase în urmă lumea murito...[Read More]
5 cărți pe care vreau să le citesc de la Editura Humanitas Fiction
Humanitas Fiction este editura lunii martie pe Cartepedia, cu reduceri de până la 50% și sute de cărți de (re)descoperit – ocazia perfectă pentru ca eu să trag cu ochiul la ultimele noutăți din colecția Raftul Denisei și să citesc autori noi, uitați pe rafturi și ignorați în bibliotecă. După o lună petrecută pe meleaguri fantastice sau la mila unor criminali în serie (niciodată nu voi refuza...[Read More]