„Mi-am ucis soțul” (J’ai tué mon mari, 2021) este o miniserie franțuzească, difuzată în premieră la DIVA din 13 februarie, produsă de Next Episode și scrisă de Sophie Dab, Rémy Silk Binisti, Lucie Fréjaville și Justine Kim Gautier, după ideea originală a lui Henri Debeurme (Trauma). Cele șase episoade sunt programate duminica, câte două episoade de la ora 21:00.
„Mi-am ucis soțul” este o producție plină de suspans, alertă și captivantă despre despre violența domestică și consecințele ei. Cele șase episoade aduc în prim-plan o dramă socială de actualitate, vorbesc despre influența și violența împotriva femeilor, dar tratează subiectul într-un mod diferit, departe de realismul pur.
Actrița Erika Sainte (premiată pentru rolul principal din “Elle ne pleure pas, elle chante”) o interpretează pe Anna, o femeie care aparent are toate motivele să fie fericită. Pare că are o carieră și o familie minunate, dar în realitate ea este victima violenței domestice de mulți ani. Antoine Gouy (a interpretat rolul lui Benjamin Ferel în “Lupin”) îl joacă pe Manuel, soțul Annei, un avocat strălucit, dar un om violent, narcisist și foarte priceput în arta manipulării. Anna este capabilă de orice pentru a-și proteja fiul și, în timpul unei dispute conjugale, sub impulsul momentului, îl atacă pe Manuel. Aflată mai târziu în custodia poliției, în ziua rechizitoriului, viața ei se schimbă radical când realizează că fiul ei este încă în pericol. Ea primește ajutor de la Caldera (Tiphaine Daviot), un ofițer de poliție a cărei singură preocupare este să găsească adevărul cu orice preț.
Bazată pe personaje feminine puternice, care își iau destinul în propriile mâini, acest serial mizează pe suspans și acțiune, dar și pe intimitate, pentru a vorbi despre subiecte importante, precum fața întunecată a vieții de familie.
Cum și de ce o femeie ajunge pe punctul de a comite un rău ireparabil și să spună „Mi-am ucis soțul”? Și mai ales ce urmează după acest moment? Aflăm răspunsuri în noua miniserie difuzată duminica, de la 21:00, la DIVA!
Înainte să te ademenesc într-o epocă cunoscută îndeosebi pentru stilul de viață depravat, complet lipsit de inhibiții, vreau să-ți împărtășesc un secret: Babylon nu este un film pe care-l vezi într-o seară și-l uiți peste câteva săptămâni. Este un film pe care-l trăiești cu o intensitate înfricoșătoare, cadru cu cadru, melodie cu melodie, dramă cu dramă, până când nu-ți mai dai seama dacă judeci p...[Read More]
Filmele de groază contemporane au o misiune complicată. Majoritatea celor care aleg să se uite la unul nu se află la primul lor rodeo. Și este destul de greu să iei aceeași idee de bază (speriatul oamenilor) și să o ecranizezi din nou și din nou, fără a fi repetitivă, ușor de anticipat și, cel mai important, plictisitoare. Să faci un film de groază despre adolescenți care se joacă adevăr sau provo...[Read More]
M-au fascinat mereu marea și călătoriile pe mare. Când eram mică, se pare că îmi plăcea atât de mult Mica Sirenă încât vizionam animația și de două ori pe zi, una după alta. Când am început să citesc operele lui Jules Vernes, printre puținele care pot să spun că într-adevăr mi-au plăcut se numără Copiii căpitanului Grant și 20.000 de leghe sub mări. Black Sails e unul din serialele mele preferate....[Read More]