O nouă poveste de Crăciun (2019)

Cronici Filme
8

Grozav

9.8

User Avg

O nouă poveste de Crăciun (2019)
O nouă poveste de Crăciun (2019)

Kate (Emilia Clarke) bântuie fără sens prin Londra pe fondul colindelor de Crăciun, și e toată un mănunchi de decizii neinspirate, consecință directă și enervantă a jobului ei de Elf într-un magazin cu tematică de sezon. Tom (Henry Golding) pare prea bun ca să fie adevărat când intră în viața ei și începe să pătrundă în adâncul sufletului ei. Dar, uneori trebuie să lași zăpada să cadă unde vrea ea, trebuie să-ți asculți inima, și... trebuie să crezi.

Premiera în România: 15. 11. 2019

Gen film:, , An lansare film:Regizori:Actori:, , Distribuitori:

Majoritatea filmelor de Crăciun optează pentru „rețeta” clasică și pentru o listă arhicunoscută de „ingrediente”: o familie excentrică și/sau disfuncțională, rivalități între frați/surori, puterea de netăgăduit a miracolelor, o poveste de dragoste ce îi amintește ei că iubirea nu trebuie să aibă vârstă sau reguli, în timp ce el, un Grinch arogant și țâfnos, dependent de costume și de un program care nu a mai fost schimbat de un deceniu, redescoperă magia sărbătorilor și își schimbă radical viața. Din fericire, O nouă poveste de Crăciun ne oferă o rețetă nouă, iar ingredientele folosite… să spunem că am recunoscut „vocea” Emmei Thompson (scenariul îi aparține).

Filmele de sezon se împart în trei categorii: comedii vulgare, cu glume reciclate, la care renunț după prima jumătate de oră, drame despre regăsire, acceptare și eșecuri, ce ne reamintesc că noi trebuie să facem primul pas și să-i iertăm pe cei din jur (o abordare altruistă, însă, de cele mai multe ori, exagerată), și comedii romantice, sursa primelor simptome de diabet atunci când regizorul adaugă zahăr și sirop în exces. Bineînțeles, există și excepții; uneori, chiar ai nevoie de un film mai light, de o producție guilty pleasure care „țipă” and they all lived happily ever after. Dar nu și acum.

O nouă poveste de Crăciun nu se încadrează în niciuna din categoriile enumerate mai sus; fură câteva idei din fiecare gen, „profită” de atmosfera festivă pentru a semăna puțină discordie, învăluie Londra într-o perdea de ceață și fum, prelungind până la final un număr atipic de iluzionism, și te ademenește cu un mister răvășitor, temperat de o legătură specială, unică, pe care nu aș vrea să o etichetez mult prea prematur drept iubire. Suferința e palpabilă, umorul e neașteptat de brutal, iar sinceritatea lui Kate, dulce-amară, te surprinde încă din primele minute.

Fie că mă uit la filme sau seriale, m-am obișnuit cu acele eroine care au totul sub control, viața perfectă, impecabil ordonată. Lucrează overtime, sunt implicate într-o mie de proiecte, arată mereu ireproșabil, au timp să gătească și să participe la fiecare reuniune de familie (pentru că aparențele contează și iubim obligațiile), se descurcă în orice situație și te fac să te simți prost. Nu există un cuvânt mai potrivit. Nici dacă ar avea ziua 48 de ore nu ar putea să fie atât de eficiente, dar să ignorăm, pentru moment, această „legendă urbană” și să revenim la O nouă poveste de Crăciun.

Emilia Clarke nu are nevoie de o introducere, însă nu pot afirma același lucru și despre Kate. Egoismul ei nu are limite. Trăiește de pe o zi pe alta, e imatură și răutăcioasă, nu-i pasă de reacțiile celor din jur și crede că o scuză rostită cu jumătate de glas poate să-i șteargă toate păcatele.

Nu ai cum să nu o remarci: e îmbrăcată într-un costum de Elf și trage după ea un geamantan argintiu, poate singurul lucru constant din viața ei. Cine i-ar oferi un loc unde să doarmă, o canapea pentru perioada următoare, când și-a dezamăgit toți prietenii, provocându-le doar probleme, dezastru după dezastru?

Kate se autodistruge și nu vrea să se trezească la realitate. Își ascunde suferința purtând o mască a nepăsării, bea în exces și se bucură de „relații” ce rezistă puțin peste 24 de ore.

Am judecat-o prematur în prima jumătate de oră; abia mult mai târziu i-am înțeles reacțiile. Nu am mai simțit nevoia să o critic, să o cert sau să-i amintesc că își pune sănătatea în pericol. Am vrut să-i rostesc câteva cuvinte de încurajare, să îi ofer un umăr pe care să plângă și să o las să se descarce. Toți vin cu sfaturi și soluții, dar nimeni nu ascultă. Nimeni nu o ascultă pe ea.

O nouă poveste de Crăciun nu duce lipsă de scene emoționante, de momente în care simți un junghi în inimă și nu știi dacă trebuie să râzi sau să-ți ascunzi chipul între palme. Clipa mea de „slăbiciune”, când am refuzat să eliberez lacrimile, s-a ivit când Kate a răbufnit. M-am regăsit în durerea ei și am înțeles-o. Zi de zi, aproape că suntem forțați să îndeplinim un ideal străin. Ne exploatăm talentele după câteva încurajări și oportunități, urmărim vise care nu ne aparțin, suntem împinși să încercăm iar și iar, să îndurăm eșec după eșec, până când cedăm și ne vedem harurile drept pedepse și poveri. Pur și simplu… renunțăm. Și ne pierdem busola. Ne pierdem pe noi.

Într-un astfel de moment, apare el. Tom.

Cred că m-am îndrăgostit de Henry Golding. L-am ignorat în O simplă favoare, iar acum abia aștept să-l văd în The Gentlemen. Aproape că am tresărit când Tom i-a vorbit pentru prima oară lui Kate. Are voce de povestitor și glas de poet, un zâmbet nostalgic, un optimism ce sfidează tiparele și o privire tristă, melancolică, care nu prevestește nimic bun. E busola lui Kate, farul ce îi amintește că nu trebuie să-i permitem egoismului să preia controlul, chiar dacă este decizia facilă.

Involuntar, Kate devine dependentă de Tom. Descoperă secretele Londrei, mici comori ascunse, cele pe lângă care treci zilnic, fără să le învrednicești cu o privire. Învață din nou cum să zâmbească, să înlocuiască acel surâs fals, cu care își întâmpină clienții, cu o speranță fragilă, primul pas spre „vindecare”. Devine mai precaută, își reconsideră alegerile și își schimbă treptat comportamentul. Involuntar, Kate ajunge să fie îngrijorată când Tom dispare. Prea multe secrete. Prea multe mistere.

Emilia Clarke și Henry Golding își exploatează cu nerușinare personajele; le oferă șansa unui nou început, mici momente de bucurie și întâmplări desprinse dintr-un film de Hallmark, doar ca să le trezească abrupt la realitate. Viața este nedreaptă. Lumea este nedreaptă. E dureros cât de mult contează norocul sau cât de periculoasă poate să fie o clipă de neatenție, o minciună ce niciodată nu a fost rostită, doar adaptată într-un anumit context. Da, e ușor să identifici vinovatul și să arunci cu pietre, să renunți la tot și să refuzi să mai simți. Dar asta nu este o soluție. Nu este o viață demnă de a fi trăită.

Miracolele sunt diferite în O nouă poveste de Crăciun. Dacă tot am comparat filmele de sezon cu o rețetă, viziunea lui Paul Feig a fost „condimentată” din belșug cu umor negru, situații ușor absurde și personaje desprinse dintr-o operă dickensiană. Interacțiunile din familia lui Kate sunt deprimante, chiar toxice. Sunt multe regrete și acuzații, umbra unui trecut ce încă își arată influența în prezent. Situația imigranților și a persoanelor fără adăpost nu este tratată cu superficialitate, doar „îmbrăcată” în haine de sărbătoare. Gesturi mici, dar de impact, devin ramura de măslin prin care tristețea îi (re)unește pe oameni. Nu pare mult, la prima vedere. Dar este un început.

Emma Thompson este excepțională în rolul mamei lui Kate. Imprevizibilă, sufocantă, duioasă și vulcanică. O să îți dai ochii peste cap când cântă, însă nu poți să te superi pe ea. Poate că nu vei înțelege obstacolele pe care le-a depășit la justa lor valoare. Poate că a fost o mamă nedreaptă, ce și-a dedicat viața unui singur copil, uitând că și celălalt are nevoie de atenție și iubire. Dar mamele au voie să comită greșeli. Fiicele au dreptul să aibă vise și să trăiască așa cum își doresc, fără reguli și restricții. Iar tații trebuie să învețe că tăcerea nu e un răspuns și că indiferența doare.

Coloana sonoră este perfectă, iar Last Christmas nu avea voie să lipsească. Obișnuiam să cânt melodia cu un prieten. Nu am mai vorbit de câțiva ani, însă mereu o să îmi amintesc de el când o să aud prima notă. Oh, cum fredonam versurile pe stradă și încercam să nu ne facem de râs! El avea un plan bine pus la punct; știa unde avea să lucreze și ce urma să realizeze. Eu eram prinsă între două lumi și mă rătăceam în fiecare zi. Se apropia clipa în care jocul urma să înceteze, când trebuia să iau o decizie. Într-un final, am luat hotărârea potrivită. Am riscat, am câștigat, dar am și pierdut. Însă nu mai regret și mi-am acceptat greșelile. Aș zice că e o victorie.

O nouă poveste de Crăciun este un film dulce-amar despre renaștere, speranță și familie. Iubirea e neașteptat de inocentă, chiar și când este ascunsă de umorul britanic, sec și, nu de puține ori, macabru, însă ironia înăbușă tristețea și atacă suferința. O să te pierzi pe străzile din Londra și o să cauți răspunsuri în cele mai neașteptate locuri, dar, orice s-ar întâmpla, ascultă-l pe Tom. Și privește în sus! S-ar putea să fii surprins(ă).

8

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader