Ursul și privighetoarea (Winternight Trilogy #1) · Katherine Arden

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
10

Perfect

Ursul și privighetoarea (Winternight Trilogy #1) · Katherine Arden
Ursul și privighetoarea (Winternight Trilogy #1) · Katherine Arden

În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă.

O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasea i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasea să-şi descopere adevăratele puteri.

Goodreads: 4.13

Lumea e mare, iar drumul ne poate duce oriunde. Alunecă pe gheață și trezește-te în miez de iarnă, cu mucul de lumânare stins în zăpadă. Atinge cu sfială pașii ce au ars pământul și însoțește-o pe Vasea în dumbrava de brazi, unde lumina focului transformă umbrele copacilor în spirite ale pădurii la porunca Împăratului Îngheț. Descoperă un sâmbure pierdut de magie, o flacără ce amenință să fie stinsă de o credință străină și tradiții păgâne, ce mențin un echilibru precar în lume, hrănind năluci rătăcite și ecouri respinse de un prezent nemilos și crud. Și citește Ursul și privighetoarea, un basm liric, întunecat și fermecător, un YA superb, original și captivant, care te invită într-o aventură de neuitat în Rusia medievală.

„Păsările sălbatice mor dacă stau închise în cuşcă.”

Crezi în dragoste la prima vedere? La șocul primei întâlniri, când nu știi la ce să te aștepți și abia dacă îndrăznești să intuiești ce se află între coperte? Poate să fie viitorul tău roman de suflet, cartea pe care o vei recomanda cu îndârjire și speranță tuturor, indiferent de preferințele lor literare, lectura care și-a țesut amprenta în sufletul tău de muritor, atât de fragil și înfometat după supranatural, magie și iluzii, încât devine „prada” perfectă, prizonierul de care are nevoie demonul zăpezii pentru a-l învinge pe Urs.

Aș putea să vorbesc zile în șir despre Ursul și privighetoarea, să îmi las degetele să alunece pe tastatură până la sfârșitul timpului, însă tot nu ar fi îndeajuns. Mi-am dorit atât de mult să citesc trilogia și să îl întâlnesc pe Morozko, să o însoțesc pe Vasea în codru și să interacționez cu spiritele pădurii, să mă întorc în Moscova și să aflu intențiile Marilor Cneji, pregătiți de un război ce ar acoperi străzile orașului cu regrete, sânge, cenușă și durere, încât am amânat câteva luni citirea romanului, speriată de posibilitatea unei dezamăgiri. Și oh, cât de fraieră am fost! Cât de nechibzuită!

„— De ce mi‑ai salvat viața și apoi ai încercat să mă omori?

— Cei curajoși trăiesc. Lașii mor în zăpadă. Nu știam ce ești.”

Femeile trebuie să își cunoască locul și să își ascundă idealurile. Să fie fiice ascultătoare, mame devotate și soții muncitoare. Nu au voie să aibă aspirații și să descopere tainele cuvântului scris, să umble neînsoțite sau să aibă hainele murdare de noroi și frunze agățate în păr. La prima vedere, toate sunt prizoniere și slujnice. Unele se mulțumesc cu puțin: un acoperiș deasupra capului, lemne de foc în lunile de iarnă și un șot bun, care le tratează cu blândețe și ridică rar mâna la ele pentru a le aminti cine este stăpânul și că vorba lui este lege.

Dar într-un sat aflat la mila iernii, unde monotonia se destramă doar la anunțul unei căsnicii și la nașterea unui moștenitor, Vasea îndrăznește să fie altfel. Într-un timp în care menirea ei ar trebui să se rezume la gospodărie, familie și căsnicie, Vasea se maturizează, îmbrățișează aventura și riscul, acceptă magia și ascultă șoaptele spiritelor. În ochii bisericii și ai familiei, este o sălbatică. O fată impulsivă, rebela de care toți se tem și sunt fascinați în egală măsură. Este o ispită, un păcat și un blestem. Te corupe cu inocența ei neprefăcută, cu limba ascuțită și o sinceritate debordantă, pe care nu se sfiește să o transforme într-o armă periculoasă când simte că este tratată cu dispreț sau neîncredere.

„— Toată viața mea, a spus ea, mi s‑a zis <du‑te> și <vino>. Mi se spune cum o să trăiesc, și mi se spune cum trebuie să mor. Trebuie să fiu servitoarea unui bărbat și o iapă pentru plăcerea lui sau trebuie să mă ascund în spatele unor ziduri și să‑mi predau corpul unui dumnezeu rece și tăcut. Dacă ar trebui să aleg, aș intra în gura iadului singură. Mai bine aș muri mâine în pădure decât să trăiesc o sută de ani de viața asta deja hotărâtă pentru mine.”

Vasea se eliberează de cătușele societății și își clădește propriul drum, conștientă de repercursiuni, de bârfele ce o vor înconjura în lumină, când ea va râvni după protecția oferită de întuneric. Atunci și acolo, unde magia pulsează și așteaptă să fie chemată, se află demonul zăpezii, mentor, aliat și prieten, singurul care o înțelege și îi respectă puterile, văzute drept haruri ale Diavolului de reprezentanții Bisericii.

„— Somnul e văr cu moartea, Vasea, a murmurat deasupra capului ei. Și ambele sunt ale mele.”

Avem nevoie de astfel de eroine în literatură. De tinere ce refuză să se supună și își îmbrățișează potențialul, libere să viseze și să fie egalul bărbaților. Timpul nu ar trebui să reprezinte un obstacol, să oprească ascensiunea unei fete care respectă datinile străvechi și salvează spiritele casei de umbra unei noi credințe. Nu am să înțeleg niciodată nevoia de a-i obliga pe cei din jur să gândească la fel ca tine, să aibă același Zeu și să transforme ceva nobil, pur și personal într-o fantezie și un mit, ceva greșit și imoral, doar pentru că ruga ta se adresează cuiva diferit.

Până la urmă, ce este mai important? Ce contează mai mult? Existența credinței sau numărul credincioșilor? Libertatea resimțită și bucuria unei confesiuni sau teama unei pedepse dacă preotul îți observă absența la următoarea slujbă și îți condamnă sufletul la osândă veșnică pentru că nu ești suficient de pios și temător?

„Când o femeie se adresează unui preot, o voce dulce și capul plecat ar fi mai potrivite. Fata asta se holba fără rușine la el, cu ochi verzi fermecați.”

Mi-ar plăcea să primesc răspunsuri de la părintele Konstantin Nikonovici, care pare decis să planteze sămânța fricii în inima fiecărui locuitor din satul Lesnaia Zemlia. Îi manipulează cu o ușurință înspăimântătoare pe săteni, încurajându-i să se lepede fără întârziere de credința lor păgână. Îi terorizează în timpul slujbelor, dornic de o victorie și de a-și face stăpânul mândru, însă pică în capcana propriilor păcate și recunoașterea lor nu salvează răul făcut.

Vasea vede consecințele și suferă. Vede cum spiritele care le protejau casele dispar și suferă când își dă seama că ele sunt pe moarte și că este singura ce le poate salva. Din păcate, este întotdeauna urmărită. Nu își găsește prieteni și aliați nici măcar în sânul propriei familii. Este conștientă de amploarea mărturisirilor ei, de focul ce îi călăuzește furia și de șoaptele ce se înmulțesc în urma ei, șoapte despre mica vrăjitoare, singura sursă a răului în Lesnaia Zemlia. Orice cuvânt îi poate semna sentința la moartea sau o călătorie doar dus într-o mănăstire. Mai are o singură șansă, o singură carte de jucat. Asul din mânecă. Ocrotitorul ei. Morozko.

„Dar Vasiei îi era frică.

Nu de preot, nu de diavoli, și nici de abisurile cu flăcări. Ea văzuse diavolii. Îi vedea în fiecare zi. Unii din ei erau malefici și unii erau buni, și alţii erau neastâmpărați. Toți erau la fel de umani ca oamenii pe care îi păzeau.

Nu, Vasiei îi era frică de propriii ei oameni.”

Ah, Morozko… Demonul Înghețului. Regele Zăpezii. Karaciun. Pregătește-te pentru fictional crush, apariții spectaculoase, replici ironice, amenințări rostite în miez de noapte, povești rostite la gura sobei și un personaj care îți va bântui mintea (și inima) pentru o perioadă îndelungată. Mi-a amintit puțin de Întunecatul din trilogia Grisha, însă îl învinge fără probleme. Morozko vorbește uneori în ghicitori și evită adevărul, își ascunde intențiile în spatele unor vorbe „de duh”, pe care le notezi imediat ce le rostește, apoi te abandonează și îți distruge încrederea în sine, doar pentru a te salva când te aștepți cel mai puțin.

Am fost fascinată de el. Își anunță prezența abia când viitorul trebuie rescris. Te intrigă puterile lui și îi admiri inteligența, îndemânarea aproape ritualică prin care își vrăjește auditoriul și obține ce își dorește. Morozko este enigma pe care nu vrei să o deslușești. Îi accepți secretele și ajutorul, îi mărturisești toate grijile tale, fără să te gândești la repercursiuni și la avantajul oferit, însă când îi întâlnești privirea de gheață și îi simți degetele reci pe piele, este deja mult prea târziu: i-ai jurat credință Demonului Înghețului. Și nici măcar nu regreți.

Legătura dintre Morozko și Vasea țese cea mai puternică vrajă împotriva cititorului. Vrei să o avertizezi și să îi amintești că mai există o variantă, să îi amintești cine și ce este Morozko, însă când el o privește cu adorație deasupra flăcărilor și Vasea îi urmărește hipnotizată fiecare mișcare, curioasă, neștiutoare și atrasă de povara pe care el refuză să i-o împărtășească, vei refuza să continui povestea, uimită de efectul pe care îl au unul asupra celuilalt. Nu este o relație toxică sau interzisă. Dar mă tem că se va sfârși în lacrimi și două inimi frânte (ai milă de sufletul meu de muritoare, Katherine Arden!).

„Eu aduc înghețul, a spus vocea. E furia mea și avertismentul meu. Dar tu ești curajoasă, devușka, și mă înduplec. Pentru o ofrandă. Dar frica nu e a mea și nici focurile. Vine furtuna, și înghețul nu înseamnă nimic pe lângă asta. Curajul te va salva. Dacă oamenilor tăi le e frică, atunci ei sunt pierduți.”

Ursul este vocea din întuneric. Umbra de pe perete. Diavolul. Îi face pe oameni să se teamă și se hrănește cu frica lor. O absoarbe cu lăcomie și adoră dezordinea, războiul, ciuma, focul. Noaptea devine maestrul coșmarurilor și pune stăpânire pe mintea muritorilor. Pentru el, furia și frica sunt ca băutura și carnea. Nu poate să trăiască fără ele și are nevoie de haos pentru a-și asigura existența. E parșiv, viclean și un mincinos iscusit, vestitorul morții și umbra iernii. Menține un echilibru precar în lume sau este un blestem, zmeul din basm, monstrul care trebuie să fie învins înainte să fie prea târziu?

Hmm… oare ce motive aș putea să mai găsesc pentru a-ți recomanda Ursul și privighetoarea? Atmosfera de la gura sobei, întâlnirile cu spiritele casei și ale pădurii, interacțiunile din familia Vladimirovici, dragostea unui tată pentru copiii săi, atingerea înșelătoare a zăpezii, promisiunea iluzorie a focului și lupta dintre credință și magie? Sunt suficiente?

„Vei călări până în locul în care pământul se unește cu cerul. Te vei naște de trei ori: o dată din iluzii, o dată din carne, și o dată din spirit. O să smulgi fulgi de zăpadă în mijlocul iernii, o să plângi pentru o privighetoare și o să mori după cum alegi tu singură.”

Katherine Arden nu este o autoare obișnuită. Ocrotită de un mit, ea răscolește folclorul rusesc și le oferă cititorilor un basm liric și o poveste întunecată, cu o eroină curajoasă și îndrăzneață, ce refuză să își coboare privirea și să se supună normelor, doar pentru că acesta este „destinul femeii”.

Ursul și privighetoarea ar putea să fie lectura perfectă de sărbători, însă, după doar câteva capitole, cititorii își vor da seama că au fost atrași și prinși în capcană. Paginile se întorc singure, vrăjite de duhul nămeților, cuvintele dispar într-un vârtej imposibil de controlat, incantații interzise și mărturisiri ce tremură pe hârtie, iar după o singură zi în Rusia medievală, cu cojocul de blană strâns pe trup, vei surprinde în strălucirea zăpezii un simbol uitat, vestitor de necazuri.

10

Perfect

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

1 Comment

  1. Trebuie să recunosc, cei de la Youngart au făcut o treabă excelentă cu ediția în limba română, îmi place cumva mai mult decât cea din engleză. Am fost de cel puțin 3 ori tentat să îmi cumpăr și eu cartea asta și data viitoare cred că nu mai rezist ispitei, îs așa curios!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader