Fragment în avanpremieră: Regele malefic, de Holly Black

În martie la Storia Books (colecția Young Adult): Regele malefic, a doua carte din seria „Făpturile văzduhului”, continuarea fermecătoare și sângeroasă a romanului Prințul nemilos, bestseller New York Times.

După ce şi-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi.

Politica de la curtea zânelor, cu alianțele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească şi să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neştirbită.

Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei şi a celor pe care îi iubeşte, Jude trebuie să găsească trădătorul şi să-şi înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-şi menţine puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.

Un amestec ameţitor de trădări, mitologie fantastică şi atracţie toxică clocoteşte în continuarea romanului Prinţul nemilos. Lumea creată de Holly Black este incredibil de bine construită, astfel încât întorsăturile de situaţie par inevitabile. – Kirkus

O aventură periculoasă, plină de mister, trădări, intrigi și iubire… Acțiunea extravagantă din acest regat plin cu personaje egocentrice, ticăloase și manipulatoare tratează, din loc în loc, și probleme tipice lumii reale. – VOYA

Regele malefic prezintă întorsături de situație fascinante, pasiuni mistuitoare, violență brutală, spioni și ospețe de toate felurile – nimeni nu insuflă viață politicii complicate de la curțile Tărâmului Zânelor la fel de bine și cu atâta inteligență precum Holly Black. – Shelf Awareness

 

Fragment


— Unii dintre noi nu consideră că muritorii ar putea fi frumoși. De fapt, unii dintre voi ar jura că Jude e chiar urâtă.

Preț de o clipă, mă întreb dacă nu cumva Cardan dorește să mă înfurii atât de tare încât să-i poruncesc să înceteze și să dezvălui pactul nostru înaintea întregii Curți. Dar nu e așa, mi se pare doar, pentru că inima îmi bubuie în tâmple și abia mai pot să gândesc.

— Însă eu cred că e vorba doar despre faptul că frumusețea ei este… unică.

Cardan face o pauză pentru a permite izbucnirea unor noi râsete în mulțime, a unor chiote și mai grosolane, apoi conchide:

— Dureroasă. Neliniștitoare. Tulburătoare.

— Poate că are nevoie de veșminte noi, care-i să-i evidențieze farmecul, spune Locke. Podoabe mai prețioase pentru o fată atât de prețioasă.

Spre încântarea zânelor adunate împrejur, impii înaintează, vrând să-mi tragă peste cap și peste rochie cârpa lor zdrențuită și roasă.

Alte râsete. Simt că tot trupul mi se înfierbântă. Pe de o parte, îmi vine să fug, dar, pe de alta, vreau să le arăt că nu au puterea să mă intimideze.

— Stați, strig îndeajuns de tare încât să-mi audă toți cuvintele.

Impii șovăie. Expresia lui Cardan e imposibil de descifrat.

Mă aplec, apuc marginea rochiei de pe mine și o trag peste cap. E simplă – fără corset, fără încheietori – și se dezbracă la fel de simplu. Stau în mijlocul mulțimii în lenjeria intimă, provocându-i să zică ceva. Provocându-l pe Cardan să vorbească.

— Acum sunt pregătită să îmbrac rochia mea nouă, spun eu.

Izbucnesc urale din loc în loc, de parcă cei de față n-ar înțelege că scopul jocului e umilirea. Spre surprinderea mea, Locke pare de-a dreptul încântat.

Cardan vine la mine, devorându-mă din priviri. Nu știu dacă aș mai suporta încă o lovitură din partea lui. Din fericire, pare să-și fi pierdut cuvintele.

— Te urăsc, îi șoptesc înainte să apuce să vorbească.

Îmi întoarce fața spre el.

— Mai spune o dată, zice el, în timp ce impii îmi piaptănă părul și-mi așază pe cap coroana hidoasă și urât mirositoare.

Vorbește în șoaptă. Vorbele lui sunt doar pentru mine.

Mă desprind de el, dar nu înainte să-i văd expresia de pe chip. Arată ca atunci când a fost obligat să-mi răspundă la întrebări, când a recunoscut dorința pe care o simțea față de mine. Arată de parcă mi-ar face o mărturisire. Roșesc toată, confuză, pentru că sunt atât furioasă, cât și rușinată.

Întorc capul.

— Regină a Veseliei, a sosit momentul pentru primul tău dans, îmi spune Locke, împingându-mă spre mulțimea de zâne. Degetele lor cu gheare mă apucă de brațe. Râsete inumane îmi răsună în urechi și începe muzica. Dansul începe din nou și, de data asta, mă alătur și eu vâltorii. Sar și calc pământul în ritmul zguduitor al tobelor, inima mi se aprinde pe melodia unui flaut. Mă învârt iar și iar, purtată de colo colo de mâinile celor din mulțime. Împinsă și îmbrâncită, ciupită și învinețită.

Încerc să mă împotrivesc farmecelor muzicii, să mă eliberez din vârtejul dansului, dar nu pot. Când încerc să încetinesc pasul, cei din jur mă poartă după ei până când muzica pune stăpânire pe mine din nou. Lumea se transformă într-o vijelie nebună de zgomote și stofe învălurite, de ochi lucitori, ca de cerneală, și de dinți prea ascuțiți. Mă pierd în această vâltoare, pierd controlul asupra propriei mele ființe, ca și când aș fi iarăși un copil, ca și când n-aș fi încheiat pactul cu Dain, nu m-aș fi otrăvit și n-aș fi cucerit tronul.

 Ăsta nu e vreun farmec. Nu mă pot opri din dans, nu-mi pot opri trupul, deși groaza mă cuprinde din ce în ce mai tare. N-am să mă opresc. O să dansez până când o să mi se tocească tălpile pantofilor, până când o să-mi sângereze picioarele, până când am să mă prăbușesc.

— Opriți muzica! strig eu cât de tare pot, pe un ton de țipăt disperat. Sunt Regina Veseliei, sunt seneșalul Înaltului Rege, îmi veți permite să aleg eu dansul!

Muzicienii se opresc. Dansatorii încetinesc pasul. E doar un moment de răgaz, dar nu credeam că pot obține nici atât. Tremur toată de furie, de spaimă și de sforțare împotriva propriului meu trup. Mă îndrept de spate, pretinzând, împreună cu toți ceilalți, că sunt îmbrăcată în haine somptuoase, și nu în cârpe.

— Să dansăm unul pe perechi! spun eu, închipuindu-mi cum ar fi rostit cuvintele mama mea vitregă, Oriana.

De data asta, vocea mea se aude exact așa cum îmi doresc, stăpânită și poruncitoare.

— Și eu voi dansa cu regele meu, care astă noapte m-a copleșit cu daruri și vorbe dulci.

Curtenii se uită la mine cu ochii lor umezi, lucitori. Așa s-ar fi așteptat să vorbească o Regină a Veseliei, sunt sigură că așa au mai vorbit nenumărate muritoare înaintea mea, în alte circumstanțe.

Sursă: the-folk-of-the-air.fandom.com

Sper că îi neliniștește gândul că mint.

În fond, dacă insulta lor e că sunt muritoare, v-ați născut cu ele, pe când eu a trebuit să le învăț. Poate că le cunosc mai bine decât voi, pentru că voi vă bucurați de o mai mare libertate în a le încălca.

— Dansezi cu mine? îl întreb pe Cardan pe un ton usturător, făcând o plecăciune adâncă. Căci ești la fel de frumos în ochii mei pe cât sunt eu în ai tăi.

În mulțime răsună sâsâituri. Am marcat un punct împotriva lui Cardan și curtenii nu știu cum să reacționeze. Le plac întâmplările neobișnuite, le plac surprizele, dar poate că acum se întreabă dacă le-a plăcut și surpriza asta. Totuși se pare că jocul meu le-a captivat atenția.

Zâmbetul lui Cardan e insondabil.

— Cu mare plăcere, îmi răspunde și muzicienii încep să cânte din nou.

Mă cuprinde în brațe. Am mai dansat o dată, la încoronarea Prințului Dain. Înainte de începutul măcelului. Înainte să-mi fi proptit cuțitul la beregata lui și să-l fi luat prizonier. Mă întreb dacă spre acel episod i se îndreaptă gândurile în timp ce mă învârte de jur împrejur în Pădurea Albă. Se prea poate să nu fie antrenat în mânuitul sabiei, dar, așa cum i-a spus fetei cotoroanței, se pricepe la dansat.

Îl las să conducă, să mă îndrume să fac o serie de pași pe care de una singură cu siguranță i-aș fi încurcat. Inima îmi zvâcnește și pielea mi-e umedă de transpirație. Deasupra noastră se adună în zbor molii cu aripi ca de hârtie, înălțându-se în cerc de parcă ar fi atrase de stele în mod tragic.

— Orice-mi vei face, spun eu, prea înfuriată ca să tac, eu îți voi face altele și mai crunte.

 — O, îmi replică el, strângându-mi degetele în ale lui. Fii convinsă că nu uit asta nicio clipă.

— Atunci pentru ce? îl întreb mânioasă.

— Ai impresia că eu am pus la calea umilirea ta? face el, râzând scurt. Eu? Asta îmi sună a efort.

— Nu-mi pasă dacă ai făcut-o tu sau altcineva, pufnesc eu, prea supărată ca să-mi mai pot înțelege emoțiile. Îmi pasă doar că ți-a plăcut.

— Și de ce să nu-mi placă când văd cum te chinui? M-ai păcălit, spune Cardan. M-ai luat de fraier și ai făcut din mine Regele Fraierilor.

— Înaltul Rege al Fraierilor, completez eu discuția.

Ni se întâlnesc privirile și resimțim amândoi șocul descoperirii simultane că trupurile ni s-au apropiat prea mult. Îmi simt cu o intensitate prea mare pielea, perlele de transpirație de pe buze, unduirea coapselor. Simt prea puternic căldura cefei lui sub degetele mele împletite, vârfurile aspre ale părului lui și dorința de a-mi plimba mâinile prin el.

Inspir parfumul lui – de mușchi, lemn de stejar și piele. Mă holbez la gura lui înșelătoare și mi-o închipui lipită de a mea. Situația e de-a dreptul aiurea. În jurul nostru, petrecerea se încinge iarăși. Unii curteni ne aruncă priviri, pentru că unii curteni îl urmăresc mereu pe Înaltul Rege, dar jocul lui Locke a luat sfârșit.

Întoarce-te la palat, a spus Cardan, și eu nu am luat în seamă avertismentul lui.

Îmi amintesc expresia de pe chipul lui Locke în momentul în care a vorbit Cardan, nerăbdarea din privirea lui. Nu pe mine mă urmărea. Mă întreb dacă nu cumva umilirea mea a fost un țel secundar, momeala fixată în cârligul lui.

Spuneți-ne cum vi se pare domnița noastră.

Spre imensa mea ușurare, la sfârșitul dansului, muzicienii se opresc din nou și privesc spre Înaltul Rege, așteptând instrucțiunile sale.

Mă despart de el.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie

Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas. Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.  Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – ...[Read More]

The Young Elites (The Young Elites #1) · Marie Lu

De câțiva (mulți) ani încoace, una din cele mai mari dorințe ale mele atunci când vine vorba de filme și cărți e să văd echipa antagoniștilor câștigând. În eterna luptă dintre Bine și Rău care nu se mai sfârșește odată, eu țin cu Răul. Vreau să văd personajele negative izbândind, dar până acum n-am întâlnit cartea capabilă să-mi satisfacă această dorință arzătoare. Poate sunt eu de vină și nu auto...[Read More]

Puterea · Naomi Alderman – „Și trimise fulgerul său până la capătul pământului.”

 „Și trimise fulgerul său până la capătul pământului.” Puterea este ca o febră: te copleşeşte şi nu poate să fie controlată. În primele zile, încerci să ignori simptomele, însă devii conştient de schimbări, de particulele fine de energie ce îţi strălucesc în vârfurile degetelor, de pulsul accelerat, de dorinţa de a ceda şi de a îmbrăţişa harul primit. Puterea este o monedă cu două fețe, atât un ha...[Read More]

[World Emoji Day]: 5 cărți și 15 reacții

Trebuie să recunoaștem: suntem dependenți de emoji-uri. Au înlocuit cuvintele și sentimentele, sunt mai ușor de împărtășit și, surprinzător sau nu, mai eficiente. Dacă îți e greu să îi vorbești unei persoane dragi sau vrei să te asiguri că noul tău crush nu își dă seama din primele trei minute de sentimentele tale, emoji-urile sunt acolo și îți asigură o amânare binevenită. Te salvează din aproape...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader