Fragment în avanpremieră: Giganții adormiți (Dosarele Themis #1), de Sylvain Neuvel
La Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019, la Editura Paladin, apare Giganții adormiți (Dosarele Themis #1), de Sylvain Neuvel, recompensat cu Premiul Seiun pentru cel mai bun roman străin.
Oricine ar fi fost capabil să construiască un astfel de obiect i-ar fi înspăimântat de moarte pe oamenii de acum 6000 de ani.
Ar fi fost văzuți drept zei, demoni, ființe supranaturale de vreun fel sau altul.
Existența singulară a oamenilor în univers este pusă la îndoială după descoperirea întâmplătoare a unui artefact misterios care precedă civilizația umană, probabil cea mai mare enigmă care a confruntat vreodată omenirea. Originile, constructorii și scopul său ridică multe semne de întrebare: se știe doar că descifrarea secretului poate conduce Pământul fie spre evoluție, fie spre extincție. Din fericire, există oameni care nu încetează niciodată să caute răspunsuri.
Lumea a văzut prea multe filme cu extratereștri ca să fie cu totul șocată de existența lor.
Dacă expui pe cineva la ceva anume suficient de multă vreme, devine…desensibilizat.
FIŞIERUL NR. 004
Stenograma discuţiei cu maistrul militar
clasa a III‑a Kara Resnik,
Armata Statelor Unite
Locaţie: Aerodromul militar Coleman,
Mannheim, Germania
— Te rog să precizezi numele şi gradul.
— Ştii deja numele. Te holbezi la dosarul meu.
— Mi s‑a spus că vei coopera în acest caz. Aş vrea să precizezi numele, pentru înregistrare.
— Pentru început, ai putea să-mi spui ce înseamnă acest „caz“.
— Nu este posibil. Acum, precizează numele şi gradul, pentru înregistrare.
— „Nu este posibil…“ Întotdeauna te exprimi aşa pretențios?
— Îmi place să formulez clar lucrurile. Consider că îmi permite să evit confuziile. Dacă e ceva ce nu pot suferi, e să mă repet…
— Da. Numele meu. Dacă ţi se pare aşa de important, poţi să-l spui tu.
— Cum doreşti. Eşti maistru militar clasa a III‑a Kara Resnik şi eşti pilot de elicopter în armata Statelor Unite. Aşa este?
— Am fost. Mi s-a suspendat dreptul de zbor, dar probabil că ştii deja.
— Nu ştiam. Pot să întreb ce s‑a întâmplat?
— Am o dezlipire de retină. Nu doare, dar mi-a afectat vederea. Sunt programată pentru operaţie mâine. Când am întrebat, mi s-a spus că există o şansă acceptabilă să mai fiu în stare să zbor… ceea ce mie îmi sună suspect de asemănător cu un „nu“. Cum ziceai că te cheamă?
— N‑am zis.
— Şi de ce nu zici? Pentru înregistrare…
— Există multe motive, unele mai pertinente decât altele. Din punctul tău de vedere, e de‑ajuns să ştii că nu ţi s‑ar permite să ieşi vie din încăperea asta dacă ţi‑aş spune.
— Puteai să zici doar nu. Chiar crezi că o să obţii ceva dacă mă ameninţi?
— Îmi cer sincer scuze dacă te‑ai simţit ameninţată în vreun fel, maistru militar Resnik. Intenţia mea n‑a fost niciun moment să te fac să te simţi inconfortabil. Pur şi simplu, n‑am vrut să crezi că mă feresc.
— Deci erai preocupat de siguranţa mea? Ce atitudine cavalerească! De ce mă aflu aici?
— Eşti aici ca să discutăm despre ce s‑a întâmplat în Turcia.
— Nu s-a întâmplat nimic în Turcia. Nimic interesant, oricum.
— Asta o să decid eu. Ştii că am autorizaţie de securitate cu câteva niveluri peste a ta, aşa că ia‑o de la început.
— Nici măcar nu sunt sigură că înţeleg ce vrei să spui.
— Cum ai ajuns în Turcia?
— Am fost convocată pentru o misiune NATO. Am ajuns dimineaţă devreme şi m-am dus la culcare. Şedinţa de informare pentru misiune era programată la ora 16.00. Am fost prezentată adjunctului meu, maistrul militar Mitchell, şi am trecut în revistă misiunea. Urma să decolăm de la Adana la ora 2.00, cu un UH-60 invizibil modificat1. Trebuia să intrăm în spaţiul aerian sirian la altitudine foarte joasă şi să prelevăm mostre de aer la circa nouăsprezece kilometri sud de graniţă, în apropiere de Al-Raqqah.
— Ai spus că nu te mai întâlniseşi cu adjunctul tău. Din câte înţeleg, forţele armate preferă să menţină componenţa echipajelor. Pare ciudat să despartă o echipă chiar înainte de o misiune periculoasă şi să te pună să zbori cu cineva pe care abia îl cunoşti. De ce nu l‑au adus pe copilotul tău să zboare cu tine?
— A fost transferat.
— De ce?
— Trebuie să-l întrebi pe el.
— L‑am întrebat. Te‑ar mira să afli că a cerut orice alt post, numai să fie cu alt pilot? Când te‑a descris, cred că a folosit cuvintele încăpățânată, instabilă și arțăgoasă. Are un vocabular destul de dezvoltat.
— Joacă mult scrabble.
— De asta nu vă înţelegeaţi?
— N-am avut niciodată vreo problemă cu el.
— Asta n‑are niciun fel de importanţă. Nu vezi prea des oameni dispuşi să‑şi pună în pericol cariera militară doar ca să evite să stea cu o persoană anume.
— Nu eram de acord în multe privinţe, dar n-am lăsat asta niciodată să afecteze zborul. N-am ce face dacă n-a fost şi el în stare să facă la fel.
— Deci nu e vina ta că oamenii au probleme cu tine. Pur şi simplu, aşa eşti tu.
— Cam aşa ceva. Uite ce e, vrei să spun că nu sunt omul cu care să te înţelegi uşor? Bine, fie. Dar, cumva, nu cred că suntem aici ca să discutăm despre personalitatea mea fermecătoare. Vrei să ştii cum am distrus un elicopter de două zeci de milioane de dolari în mijlocul unei livezi de fistic. Aşa e?
— Putem să începem cu asta. Spui că ar fi trebuit să colectaţi mostre de aer. Ştii de ce?
— NATO crede că Siria e implicată de mult timp într-un program de armament nuclear şi vrea să-i pună capăt. Israelul a distrus în 2007 amplasamentul unde bănuia că se află un reactor, dar NATO nu vrea să facă la întâmplare ceva aşa de drastic.
— Ar prefera să aibă dovezi solide înainte să se angajeze într‑o acţiune militară.
— Vor să-i prindă cu pantalonii în vine. O sursă din serviciile de informaţii militare siriene a transmis Statelor Unite că lângă Al-Raqqah se desfăşoară teste subterane şi, cum Siria refuză să permită accesul inspectorilor la amplasamentele nucleare, trebuia să recurgem la o abordare mai discretă.
Jocul coroanei (Jocul coroanei #1) · Evelyn Skye
„Moartea nu era o aromă și nici măcar un miros.” Un duel pe viață și pe moarte. Doi magi înzestrați cu haruri nebănuite. Sankt Petersburg. Palatul de Iarnă. O poveste de dragoste interzisă, care se poate termina doar cu o inimă sfâșiată. Magie… o formă de magie periculoasă, instabilă și înșelătoare, care scapă de sub control și lasă în urma sa doar lacrimi, sânge și suferință. Pe scurt, rețe...[Read More]
Fragment în avanpremieră: Un lucru absolut remarcabil, de Hank Green
La câteva ore după ce a sosit din tipar Bird Box: Orbește, Leda Edge ne încântă cu Un lucru absolut remarcabil, de Hank Green (este fratele lui John Green, dar surse de încredere îmi spun că el scrie mult mai bine), o carte îndrăzneață și pătrunzătoare, care pune în discuție teme majore, precum modul în care rețelele de socializare au schimbat noțiunea de celebritate, acela în care cultura noastră...[Read More]
Asta e povestea noastră · Ashley Elston
Orice prietenie are o limită pe care nu trebuie să o depășești. Sunt permise glumele nevinovate, tachinările și surprizele neașteptate, până și altercațiile și disputele, cât timp sunt repede rezolvate. Ignori un flirt inocent și o privire insistentă, însă devii precaut când ochii tăi se opresc asupra unei fotografii rătăcite: atunci se destramă iluzia și afli că ai fost înșelat și manipulat. Atun...[Read More]
8 recomandări de la Editura Litera: Citești cartea, vezi filmul!
Din ce în ce mai multe cărți sunt adaptate pentru micul și marele ecran, în seriale și filme extrem de populare. Apare așadar întrebarea, cartea sau filmul? Noi vi le propunem pe ambele, fiecare având propria interpretare și călătorie. Iată câteva dintre cărțile ecranizate cu succes apărute la Editura Litera: Casa Bântuită, de Shirley Jackson, romanul care a inspirat serialul difuzat pe Netflix, a...[Read More]